Alfonso, Prințul de Asturia, s-a născut pe 10 mai 1907 în Palatul Regal din Madrid și a fost cel mai mare copil al regelui Alfonso al XIII-lea și al soției sale, Victoria Eugenie de Battenberg. Băiatul a moștenit hemofilia de la mama sa, iar părinții, conștienți de severitatea bolii și de consecințele ei nefaste, le-au confecționat lui și fratelui său mai mic, Gonzalo, jachete special adaptate pentru a preveni rănirea în urma accidentelor.
Între 1908 și 1914, regina Victoire Eugénie a născut alți șase copii: Jaime, care devenise surdo-mut în urma unei operații suferite în copilărie, Beatrice, Fernando, care a murit la scurt timp după naștere, Maria-Christine, Juan și Gonzalo, care a murit la doar 20 de ani.
Când tatăl lui Alfonso a fost detronat, în 1931, a doua zi după proclamarea celei de-a doua republici spaniole, familia s-a mutat în exil, plecând cu trenul spre Franța.
Deși au existat planuri pentru ca tânărul să se pregătească de o eventuală preluare a tronului, el a renunțat la toate drepturile pentru a se căsători cu o fată fără ascendență regală. Aleasa prințului a fost Edelmira Sampedro y Robato, fiica proprietarului unei plantații de zahăr, cu care s-a cununat religios în Ouchy, lângă Lausanne, pe 21 iunie 1933, iar Alfonso a luat titlul de conte de Covadonga. Cuplul a divorțat după patru ani, pe 8 mai 1937, Edelmira păstrând însă titlul de Contesă de Covadonga.
Alfonso a plecat în America de Sud și s-a recăsătorit cu Marta Esther Rocafort-Altuzarra, o tânără de origine cubaneză, foarte frumoasă, manechin de succes, fiica unui medic dentist. Nunta a avut loc la Ambasada Spaniei din Havana pe 3 iulie 1937, dar cei doi au divorțat după nici un an, pe 8 ianuarie 1938. Deși prințul nu a avut copii de la niciuna dintre soțiile sale, mai târziu un oarecare Alfonso de Bourbon din California, a pretins că este fiul său nelegitim.
În 1938, Alfonso, pe atunci rezident în Statele Unite, și-a declarat public disponibilitatea de a accepta coroana spaniolă dacă va fi chemat la tron, deși Spania se afla, la acel moment, în mijlocul Războiului civil. Declarația sa a a fost urmată imediat la un conflict deschis cu tatăl său, regele Alfonso al XIII-lea.
Nu după mult timp, pe 6 septembrie 1938, un accident de mașină a dus la moartea prințului care avea doar 31 de ani. Tânărul se afla în Miami, într-o mașină condusă de o cântăreață, Miss Mildren Gaydon, iar aceasta, vrând să evite un camion, a intrat într-o cabină telefonică. Deși Alfonso părea să fi suferit doar răni minore, hemofilia de care suferea a dus la sângerări interne fatale.
Prințul a fost înmormântat la Cimitirul Woodlawn Park din Miami, dar a fost readus acasă în 1985, fiind depus la Panteonul Prinților din El Escorial, lângă mama sa, Victoria Eugenie, și frații mai mici, Jaime și Gonsalo. Prima sa soție, căruia i se permisese să păstreze titlul de contesă de Covadonga, a fost rugată de familia regală să participe la eveniment, dar a refuzat.
Tatăl său, Alfonso al XIII-lea, care se afla în exil la Roma, a renunțat la drepturile sale la coroana spaniolă de-abia pe 15 ianuarie 1941, în favoarea celui de-al patrulea fiu al său, infantul Juan, conte de Barcelona, tatăl viitorului rege Juan Carlos I al Spaniei, și a murit în Italia, o lună mai târziu, la sfârșitul lui februarie 1941. Mama sa, buna regină Ena a Spaniei, dedicată proiectelor caritabile și implicată în reorganizarea Crucii Roșii Spaniole, avea să moară în 1969, la Lausanne, în Elveția, la vârsta de 81 de ani.
Galerie foto: