Împărăteasa Joséphine, prima soție a lui Napoleon Bonaparte, a fost recunoscută pentru eleganța și rafinamentul său și a influențat fundamental moda începutului de secol XIX.
Ținutele ei aveau linii simple, talie înaltă și foloseau materiale fluide, inspirate de vestimentația Greciei și Romei antice, o inovație notabilă fiind renunțarea la corset. Fotografia care o înfățișează într-o rochie de seară din satin alb-crem, cu trenă plisată, decolteu pătrat și mâneci scurte bufante, brodată cu perle de casa Augustin Picot, furnizorul oficial al curții imperiale, este una dintre cele mai cunoscute imagini ale suveranei. La încoronare, pe 2 decembrie 1804, Joséphine a purtat o rochie albă brodată cu fir de aur, completată de un mantou de catifea roșie decorat cu albine de aur, simbol al Primului Imperiu, iar pe cap a avut o diademă cu smaralde și ametiste.
În ceea ce privește bijuteriile, Joséphine avea o pasiune pentru camee și intaglii, piese gravate cu figuri clasice din Antichitate. Acestea erau adesea montate în diademe, coliere sau brățări, iar Napoleon se implica personal în achiziții, comanda piese unice de la bijutierul oficial al imperiului, François-Regnault Nitot și, uneori, le proiecta chiar el. Un exemplu sunt brățările cu un limbaj codificat, în care fiecare literă reprezintă un cuvânt.
Ea a fost cea care a introdus moda șalurilor de cașmir în Franța. Aceste accesorii, aduse din provincia indiană Cașmir, erau confecționate din puf de capră și erau foarte apreciate pentru finețea și moliciunea lor. În 1798, după campania din Egipt, Napoleon a adus la Paris aceste șaluri splendide și le-a oferit tuturor doamnelor de la curte, ceea ce a declanșat o adevărată competiție între ele. Joséphine deținea aproximativ 70 de astfel de șaluri, fiecare valorând aproximativ 32.000 de franci, adică echivalentul unui diamant de mare valoare.
Suverana deținea aproximativ 800 de rochii și, într-un singur an, a achiziționat 500 de perechi de pantofi. Era foarte generoasă cu comercianții, ceea ce îl irita pe Napoleon, care la un moment dat le-a interzis accesul la curtea imperială, dar, în același timp, era mărinimoasă cu servitoarele, cărora le oferea hainele și bijuteriile de care se plictisea pentru a-și putea reînnoi colecțiile.
În perioada în care Joséphine de Beauharnais a fost împărăteasă a Franței (sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea), ritualurile de îngrijire au suferit transformări radicale. Pentru hidratare erau frecvent folosite creme pe bază de ceară de albine, unt de cacao și ape florale. Renumită pentru tenul ei impecabil, împărăteasa își îngrijea pielea cu lapte de măgăriță, un ingredient considerat de lux, și folosea creme hidratante pe bază de migdale și apă de trandafiri.
Epoca Empire a marcat o tranziție și în machiaj, de la estetica excesivă a secolului al XVIII-lea, când aristocratele foloseau pudre albe pentru ten și culori intense pentru buze și obraji, spre un aspect mai natural, inspirat de Grecia și Roma antică.
Împărăteasa și doamnele ei de onoare își doreau o piele luminoasă și uniformă, fără imperfecțiuni, și foloseau pudre ușoare din amidon de orez sau carbonat de plumb (deși acesta era toxic), pentru a crea un aspect mat și palid.
Pentru fardurile de obraz se foloseau extract de sfeclă și de căpșuni sau carmin (pigment obținut din coșenilă, un tip de insectă), în loc de fard de pleoape se aplica un praf ușor de cărbune sau antimoniu, iar genele erau uneori înnegrite cu un amestec de funingine și ulei.
Femeile epocii Empire foloseau parfumuri florale delicate, pe bază de trandafir, iasomie, violete și floare de portocal, Joséphine fiind cunoscută pentru pasiunea pentru apele de trandafiri și de lavandă.
