Vladimir Vladimirovici Maiakovski s-a născut pe 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi, unde tatăl său lucra ca brigadier silvic. În 1902, la vârsta de 9 ani, a fost înscris la școala din Kutaisi, unde a studiat până în 1906, apoi, după moartea tatălui, s-a mutat la Moscova împreună cu mama și cele două surori mai mari, Olga și Ludmila. În 1908, tânărul s-a înscris în Partidul Social Democrat și a început să scrie literatură marxistă, dar un an mai târziu a fost arestat pentru activități subversive, fiind condamnat la 6 luni de închisoare. După eliberare, a abandonat politica și s-a înscris la Școala de Arte din Moscova, singura instituție de învățământ superior în care studenții erau primiți fără a fi nevoiți să prezinte un certificat de bună purtare eliberat de poliție.
În 1915, poetul a cunoscut-o pe cea care avea sa devină iubirea vieții sale, Lili Brik, soția lui Osip Brik, editorul și colaboratorul său, cu care a început o aventură ce a durat până în 1928. Între 1915 și 1917, a lucrat ca proiectant pentru Școala Militară de automobile din Sankt Petersburg, iar din 1918 a devenit editorul revistei Gazeta Futuristov.
În 1919, s-a întors la Moscova, a scris poeme populare și piese de teatru de propagandă, iar în 1923, după niște neînțelegeri cu Lili Brik, a plecat la Berlin și ulterior Paris, unde a avut o idilă cu Tatyana Jakovleva, o tânără de de 18 ani, prietenă a scriitoarei Elsa Triolet. Revenit la Moscova, a întemeiat împreună cu Osip Brik gruparea literară LEF. În 1924, poetul a scris elegia morții lui Vladimir Lenin, poemul care-l va face cunoscut în toată Rusia sovietică.
Maiakovski a călătorit în Europa, Statele Unite, Mexic, Cuba, fiind unul din puținii scriitori cărora li s-a permis să plece în străinătate, dar nu după mult timp a început să fie atacat în presa sovietică.
În vara anului 1925, în timp ce se afla la New York, a întâlnit-o pe emigranta Elli Jones (Yelizaveta Petrovna Zibert), o traducătoare care vorbea rusa, franceza, germana și engleza. Cei doi au devenit iubiți și timp de trei luni au fost nedespărțiți, dar au decis să păstreze secretul relației. La scurt timp după revenirea poetului în Uniunea Sovietică, Elli a născut o fiică pe care a numit-o Patricia, pe care el a văzut-o o singură dată, la Nisa, în 1928. Patricia Thompson a fost profesoară de filozofie și studii feministe în New York și este autoarea volumului “Mayakovsky din Manhattan”, în care a povestit povestea de dragoste dintre părinții ei.
Poetul a întâlnit-o apoi la Paris pe Tatyana Yakovleva, un fotomodel în vârstă de 22 de ani care lucra pentru casa de modă Chanel și era nepoata pictorului Alexandre Jacovleff. S-a îndrăgostit nebunește de ea și i-a dedicat două poezii, “Scrisoare către tovarășul Kostrov despre esența iubirii” și “Scrisoare către Tatiana Yakovleva”, dar, deși a încercat, nu a reușit să o convingă să se întoarcă în Rusia. La sfârșitul anului 1929, Maiakovski a avut de gând să călătorească la Paris pentru a se căsători cu frumoasa rusoaică, însă de această dată, pentru prima dată, i s-a refuzat viza.
Ulterior, scriitorul a avut încă două aventuri, mai întâi cu studenta Natalya Bryukhanenko și apoi cu actrița Veronika Polonskaya, pe atunci soția actorului Mikhail Yanshin. Pe 12 aprilie 1930, Maiakovski a fost văzut în public pentru ultima dată, la o ședință de la Sovnarkom despre legea drepturilor de autor. Două zile mai târziu, actrița, care se pregătea să iasă din apartamentul în care locuiau împreună, a auzit o lovitură în spatele ușii camerei poetului, s-a întors și l-a găsit pe Vladimir întins pe podea.
Maiakovski lăsase un bilet: “Pentru toți. Eu mor, dar nu învinovățiți pe nimeni pentru asta. Mamă, surori, tovarăși, iartați-mă, dar nu exista altă cale de ieșire pentru mine. Lily, iubește-mă. Tovarăși din guvern, familia mea este formată din Lily Brik, mama, surorile mele și Veronika Vitoldovna Polonskaya. Dacă puteți să le oferiți o viață decentă, vă mulțumesc”.
Ceremonia funerară a lui Maiakovski a avut loc pe 17 aprilie 1930 și a fost organizată de comuniști cu mult fast. La eveniment au participat aproximativ 150.000 de persoane, acesta fiind cel de-al treilea cel mai mare doliu public din istoria sovietică, depășit doar de funeraliile lui Vladimir Ilici Lenin și mai târziu, în 1953, de cele ale lui Iosif Visarionovici Stalin.
Curând după moartea poetului au apărut speculații despre tragicul eveniment care i-a curmat viața, pentru că glonțul scos din trupul său nu se potrivea cu modelul pistolului pe care îl avea. În plus, vecinii au declarat ulterior că au auzit două focuri de armă, nu unul și mai târziu s-a spus că ultimele sale cuvinte ar fi fost: “Nu trageţi, tovarăşi!”. Zece zile mai târziu, ofițerul care cerceta sinuciderea scriitorului a fost ucis, alimentând speculațiile despre moartea lui Maiakovski.
Lili, femeia de care poetul a fost îndrăgostit toată viața, era sora mai mare a scriitoarei Elsa Triolet și soția scriitorului și criticului literar Osip Brik. Elsa și Lili erau renumite în epocă pentru frumusețea lor, aveau o educație foarte bună, amândouă cântau la pian și vorbeau fluent germana și franceza. Lili Brik a scris în memoriile sale: “Ideea sinuciderii lui Vladimir Maiakovski a fost ca o boală cronică în interiorul lui și, ca orice boală cronică, s-a agravat în anumite circumstanțe”.
În 1930, după ce a divorțat de Osip, Lili s-a căsătorit cu generalul sovietic Vitali Primakov, care a fost arestat în 1936 și executat un an mai târziu. După un an, femeia s-a recăsătorit cu scriitorul Vasily Abgarovici Katanyan. Muza lui Maiakovski s-a sinucis pe 4 august 1978, la vârsta de 87 de ani, după ce a aflat că suferă de o boală terminală.
Galerie foto:
