În 1894, un țăran din Adamclisi a făcut o descoperire întâmplătoare care avea să declanșeze o adevărată intrigă arheologică. În brazda plugului său a apărut o mică statuetă din piatră, veche de milenii.
Obiectul a ajuns în posesia colecționarului de antichități Ioan Eleutheriade, ginerele pictorului Gheorghe Tattarescu, și a rămas multă vreme necunoscut specialiștilor.
Totul s-a schimbat atunci când statueta a fost furată de un individ care a intuit valoarea sa. Furtul a fost descoperit destul de târziu, astfel încât găsirea infractorului părea inițial aproape imposibilă. După o anchetă complexă, hoțul a fost prins exact în momentul în care încerca să o vândă unui turist străin, contra unei sume considerabile. Recuperată, piesa a fost transferată unui muzeu din București, intrând astfel în atenția cercetătorilor.
Un sacerdot geto-dac sculptat în marmură
Statueta, având o înălțime de 18 cm, este realizată din marmură provenită din carierele de la Deleni (Dobrogea). Specialiștii au stabilit că reprezintă un sacerdot geto-dac, slujitor al cultului lui Zalmoxe. Simbolurile gravate și veșmintele sculptate sugerează o vechime de peste 3.000 de ani.
Însă cel mai uluitor detaliu a fost descoperirea unei inscripții pictografice pe epitrahilul statuetei. Potrivit cercetătorilor, aceasta ar putea fi printre cele mai vechi forme de scriere cunoscută pe teritoriul Europei. Semnele gravate arată că strămoșii geto-daci aveau un sistem de notare a gândurilor, probabil utilizat în ritualuri religioase.
Mesajul secret al inscripției – o legătură surprinzătoare cu latina
După ani de cercetări, profesorul bucureștean Iordache Moldoveanu a reușit o primă interpretare a textului. Cercetătorul susținea că inscripția este de origine protolatină, iar analiza lui alfabetică arăta că geto-dacii utilizau o scriere sinistrogradă (de la dreapta la stânga).
Mesajul inscripției pare să fie o formulă ritualică:
„Îndepliniți sacrele îndatoriri” – un îndemn care, în timp, s-ar fi transformat în expresia latină „Gesto fas obsequia”. Această teorie susținea că scrierea nu a migrat din Orient spre Europa, așa cum s-a crezut mult timp, ci invers, din spațiul carpato-danubiano-pontic.
Un posibil cod sacru al zeilor
Descoperirea de la Adamclisi a atras atenția și a altor cercetători, precum dr. Ilie Stanciu și prof. Tudor Diaconu din Pitești, care au analizat inscripția utilizând metode matematice.
Potrivit acestora, textul conține cuvinte precum Ikaron, Alma, Niag și Cogaion, ceea ce ar putea indica un mesaj religios.
Mai mult, ei au identificat și termenul „Soma”, ceea ce sugerează că geto-dacii împărtășeau credința indo-europenilor în băutura divină a zeilor, cunoscută sub numele de „ambrozie” în mitologia greacă și „soma” în literatura vedică.
O moștenire străveche și o întrebare deschisă
Statueta de la Adamclisi nu este doar un artefact arheologic de valoare inestimabilă, ci și un posibil indiciu că geto-dacii au dezvoltat un sistem de scriere mult mai devreme decât se credea. Mai mult, veșmintele sacerdotului sculptat seamănă izbitor cu cele ale preoților creștini, ridicând noi întrebări despre continuitatea tradițiilor religioase.
