Tala Birell, pe numele său real Natalia Bierle (sau Ileana Bunea, după alte surse), s-a născut pe 10 septembrie 1907 la București, unde se aflau la acel moment părinții ei. Tatăl actriței, Karl Bierle, făcea afaceri legate de extracțiile de petrol, iar mama, Stefanie von Schaydakowska, era o nobilă de origine poloneză.
Fetița și-a petrecut primii ani din viață în România, apoi a plecat cu familia în Germania, la Berlin, unde a urmat cursuri de teatru. În 1926, la vârsta de 19 ani, a avut o scurtă apariție în pelicula “Don’t play with love”, regizată de Georg Wilhelm Pabst, a jucat apoi în câteva filme produse în Germania și Austria, adoptând numele de scenă Tala Birell, iar în 1928 a fost rezerva lui Marlene Dietrich pentru spectacolul “Es liegt in der luft”, un musical compus de Mischa Spoliansky și regizat de Robert Forster-Larrinaga. Un an mai târziu, când producătorii au organizat un turneu pe teritoriul Germaniei, a înlocuit-o în rolul titular pe Marlene.
La sfârșitul anului 1930, a plecat în Statele Unite pentru a-și încerca norocul la Hollywood. Primul ei film american a fost “Liebe auf Befehl”, realizat în 1931, în care a primit rolul principal, jucând alături de Olga Chekhova și Johannes Riemann. Au urmat “My Cousin from Warsaw”, “The Doomed Battalion” și “Nagana”, ultimul realizat în 1933, dar niciuna dintre producții nu a avut succesul pe care miza Universal Studios.
“O tânără vedetă de cinema este o fiică autentică a capitalei noastre. Ea îşi ascunde numele adevărat sub pseudonimul Tala Birell. Nici data naşterii nu vrea s-o dea publicităţii, cum fac, de altfel, toate vedetele ecranului. Totuşi, Tala Birell n-ar avea nici un motiv să-şi ascundă vârsta. E foarte tânără, poate chiar prea tânără pentru o străină care a izbutit în foarte scurt timp să se impună la Hollywood.
Tala Birell este fiica unui petrolist din Bucureşti. Mama ei era poloneză. Cu toate acestea, ea a fost crescută în România şi a urmat cursurile primare şi liceul la Bucureşti. După terminarea liceului, fata a plecat în străinătate să studieze arta dramatică. Părinţii ei, fiind oameni bine situaţi, au putut satisface acest capriciu. Tala Birell izbuteşte să se introducă în lumea teatrală vieneză, dar nu prin poarta principală, ci prin scara de servici. Este figurantă, apoi, treptat, treptat i se dau mici roluri fără importanţă. În cele din urmă este primită de Max Reinhardt, care o utilizează în teatrele sale, mai ales în provincie. Marlene Dietrich, fiind reţinută la Berlin de un angajament cinematografic, Tala Birell o dublează într-o piesă de teatru, cu care face un lung turneu în întreaga Germanie. Apoi se întoarce la Viena. Presa începe să-i publice fotografiile, marile reviste ilustrate înfăţişează publicului rochiile pe care le poartă.
Tala Birell ajunge o personalitate în lumea teatrală mondenă. Într-o vacanţă pleacă la Londra, unde se întâlneşte cu Conrad Veidt, care o recomandă unui producător de filme englez. Aici îşi face debutul pe ecran, dupa care e invitată la Hollywood, pentru rolul în „Nagana”. „Nagana” obţine un succes neaşteptat. Tala Birell este comparată cu Greta Garbo, o Garbo mai tânără, mai voluptoasă. Criticii americani o ridică în slava cerului, profețizându-i o carieră strălucită.
Tala Birell este asaltată cu propuneri. Marile case de filne vor să-și asigure colaborarea ei cu orice preț. Tala Birell este tulburată de acest succes, prea mare pentru vârsta ei.
În cele din urmă se hotărăște: va rămâne la Hollywood. Nu prea se împacă cu producătorii de filme, care nu văd în dânsa decât o femeie fatală, dar se resemnează și continuă să apară în roluri de „vampă”. În filmul muzical „Un vis în doi” i se dă rolul unei vedete de cinema, un personaj care ironizează pe Greta Garbo. Regizorul a avut această idee din cauza asemănării ei cu marea stea scandinavă.
Un film de aviaţie, „Air Hawks”, în care apare alături de regretatul aviator Willey Post, e un nou succes pentru bucureşteanca noastră. Urmează apoi “The Captain Hates the Sea” cu John Gilbert, un film realizat de regizorul Lewis Milestone, care, după cum se ştie, este originar din Basarabia. Ultimul ei film este „Noaptea visurilor mele”, unde apare alaturi de Lilian Harvey.
Tala Birell vorbeşte curent româneşte. N-a uitat şi nici nu va uita limba ei părintească. Dacă ai făcut liceul la Bucureşti, desigur că nu te poţi lepăda de limba română, chiar dacă trăieşti numai printre străini şi eşti considerată drept vedetă americană. Tala Birell are câteva foste colege de şcoală la Bucureşti, cu care este în corespondenţă. Ar putea să scrie în franceză, dar, după cum e şi firesc, întrebuinţează româna. Nu-şi ascunde originea. În studiouri s-a întâlnit cu Edward Robinson. Nu ştia că e şi el bucureştean. Mare i-a fost surprinderea când colegul ei „american” a scos într-o pauză de filmare un ziar românesc din buzunar. Imediat, cei doi bucureşteni au început să vorbească româneşte, spre mirarea întregului studio.
Una din fostele colege ale Talei Birell a întrebat-o dacă mai revine vreodată în ţară. „Poate, i-a răspuns vedeta, când cariera mea artistică va fi încheiată. Până atunci mi-e imposibil să plec din America. De altfel, am obţinut şi cetăţenia Statelor Unite. Cu toate acestea, nu voi uita niciodată ţara depărtată în care am copilărit, oraşul în care m-am născut şi am făcut primii paşi în viaţă”.
*** Ilustratiunea Română, 28 august 1935
Până în anul 1948, Tala a jucat în treizeci și patru de filme americane, inclusiv în câteva de serie B, produse de studiouri mari precum Columbia Pictures, dar și de altele minore, printre colegii de pe platourile de filmare aflându-se Katharine Hepburn, Cary Grant, Jennifer Jones sau Paul Henreid.
În aceeași perioadă, Tala Birell și-a continuat cariera în teatru, a fost distribuită în două piese pe Broadway dintre care una, “My Dear Children”, a avut 117 reprezentații numai în 1940.
În 1948, s-a întors în Germania, pentru a-i fi alături mamei ei care trăia la Munchen, și a continuat să apară în mai multe piese de teatru și în spectacole pentru unitățile militare americane cantonate în țară, apoi a fost distribuită în două seriale tv, “Orient Express” și “Flash Gordon”.
Actrița a decis să se retragă din actrivitate în 1957, din motive medicale. A murit de cancer un an mai târziu, pe 17 februarie 1958, la vârsta de 51 de ani, și a fost înmormântată într-un cimitir din satul Marquartstein, Bavaria.
