Alix de Hessa-Darmstadt s-a născut la 6 iunie 1872 la Palatul Nou din Darmstadt și a fost al șaselea copil din cei șapte ai Marelui Duce Ludovic IV și ai Prințesei Alice a Regatului Unit, care era a doua fiică a reginei Victoria.
În adolescență, prințesa a respins propunerea de căsătorie pe care i-o făcuse Prințul Albert Victor, Ducele de Clarence, deși familia făcea presiuni puternice pentru acest mariaj, pentru că îl cunoscuse deja și se îndrăgostise de țareviciul Nicolae, a cărui mamă era cumnata Prințului de Wales. Cei doi tineri erau verișori de gradul al doilea, fiind ambii strănepoți ai Prințesei Wilhelmina de Baden, și se întâlniseră pentru prima dată în 1884. La început, nici tatăl lui Nicolae, țarul Alexandru al III-lea, nici mama lui, Dagmar a Danemarcei, nu au fost de acord cu un eventual mariaj. Lui Alexandru al III-lea i-ar fi plăcut ca fiul său să se căsătorească cu Prințesa Hélène de Orléans, fiica lui Filip, conte de Paris, pretendent la tronul Franței.
Alix și Nicolae s-au logodit în aprilie 1894 la Coburg, Germania, iar prințesa a fost nevoită să renuțe la religia ei, a trecut la ortodoxism și și-a ales numele rus Alexandra Feodorovna.
Nicolae al II-lea și Alexandra Feodorovna au fost încoronați ţari ai Rusiei pe 26 mai 1896. Patru zile mai târziu, familia imperială a ordonat organizarea unui banchet popular pe câmpul de la Khodynka, în cinstea supuşilor entuziasmaţi. Autorităţile au construit pe o suprafaţă de formă pătrată teatre ad-hoc, 150 de chioşcuri pentru distribuirea cadourilor pe care cuplul voia sa le ofere populaţiei şi 20 de chioșcuri unde urma să fie împărțită bere.
În seara de dinaintea serbării populare, oamenii au aflat că urmează să primească daruri şi au început să se adune acolo, pentru că erau curioşi să afle ce surprize le pregătise curtea imperială. Era vorba despre lucruri simple, dar de preţ pentru populaţia săracă a imperiului: câte o bucată de pâine, cârnaţi, covrigi, turtă dulce şi o ceaşcă de sticlă, fabricată special în cinstea evenimentului.
A doua zi, la 6 dimineața, mii de oameni – estimările spun că ar fi fost vorba de 500.000 – s-au strâns pe câmpul Khodynka și tot atunci au început să circule zvonurile: ba că nu era suficientă bere pentru toată lumea, ba că erau prea puţini covrigi, ba că pe fundul cănuţei emailate era lipită o monedă de aur. Disperaţi, au început să se împingă, să-şi facă loc cu forţa cât mai în faţă, cât mai aproape de chioşcurile de unde urmau să fie distribuite darurile imperiale.
Forţele de ordine, formate din circa 1.800 de persoane, nu au reuşit să menţină disciplina. Oamenii au început să se îmbulzească şi s-a creat o busculadă generală. Cifrele oficiale vorbesc de 1.389 de oameni care ar fi murit călcaţi în picioare şi de 1300 de răniţi. Neoficial, se pare că a fost vorba de 2.000 de morţi.
În ciuda tragediei îngrozitoare, programul de festivităţi a continuat exact aşa cum era planificat, iar cei aflaţi la distanţă mare de locul nenorocirii nici măcar nu au ştiut ce se întâmplase. Ţarul şi frumoasa sa soţie şi-au făcut apariţia în pavilionul imperial în jurul orei 2 după-amiaza şi au salutat miile de participanţi.
Nicolae şi Alexandra au fost informați despre tragedie, dar nu imediat. Un bal festiv era programat exact în acea seara la Ambasada Franţei, iar țarul a considerat că cel mai bine ar fi să nu participe, pentru că ar fi însemnat că nu are nicio compasiune pentru moartea supuşilor săi. Fraţii mai tineri ai împăratului Alexandru al III-lea, foarte influenţi la curtea imperială, l-au sfătuit însă nici să nu se gândească să renunţe la bal, pentru că gestul său ar putea fi interpretat ca un afront adus Parisului. Din motive diplomatice, Nicolae a ascultat această opinie şi a mers, împreună cu tânăra sa soţie, la petrecerea de la Legaţia Franţei.
A doua zi cei doi au vizitat la spital victimele busculadei. Guvernul a distribuit ajutoare pentru familiile persoanelor decedate şi a pedepsit câţiva funcţionari găsiţi vinovaţi pentru organizarea defectuoasă a sărbătorii. Sub aceste auspicii nenorocite a început domnia ultimului țar al Rusiei care avea să fie asasinat, împreună cu întreaga sa familie, în iulie 1918.
