AcasăOameni care au intrat în istorieAsasini și criminaliMoartea lui Rasputin, povestită chiar de asasinul său

Moartea lui Rasputin, povestită chiar de asasinul său

Rasputin

Moartea lui Rasputin a creat multe valuri în Rusia, dar și în societatea occidentală care nu și-a explicat mult timp fascinația pe care călugărul fanatic a avut-o asupra familiei imperiale ruse. În seara de 30 decembrie 1916, la o oră destul de târzie, principele Iusupov, care era căsătorit cu Irina, nepoata ţarului Nicolae al II-lea, vine cu automobilul la Grigori Rasputin, pentru a-l invita la o mică petrecere. Nu era nicio mirare ca un reprezentant al aristocraţiei ruseşti să caute societatea lui Rasputin. Influenţa acestuia la curte imperial era mare, dar călugarul era făcut răspunzător de toate greşelile politice şi militare ale ţarului. Se vorbea despre orgiile şi petrecerile pe care Rasputin le organiza în casa lui, pe şoptite se auzeau şi numele femeilor care îl vizitau, iar rolul său devenise tot mai dubios.

Prinţul Felix Iusupov a decis, împreună cu Purischewitsch, deputat în Duma, cu marele duce Dimitrie Pavlovici şi cu locotenentul Suchotin din Garda Imperială, să-l ucidă pe omul de încredere al ţarului.

Complotiștii au ales o noapte de iarnă pentru execuţie și, deşi nu avea prea multă încredere în tânărul Felix Iusupov, Grigori Rasputin îl urmează la reședința sa. „Sunt vrăjit”, spune el, „Dumnezeu m-a păzit întotdeauna”.

Prinţul descrie, într-o carte scrisă în limba rusă şi apărută la Paris în 1927, cum s-au împărţit rolurile complotiştilor. El era însărcinat să-l omoare pe călugăr. Ceilalţi aşteptau într-o cameră de la etaj. Prinţul şi călugărul au stat de vorbă în salon unde li s-a adus un platou cu cozonac şi nişte vin. Vinul era otrăvit cu cianură de potasiu și, deşi Rasputin a băut zdravăn, otrava a rămas fără efect.

Felix Iusupov

Stareţul e conştient şi îl străpunge cu ochii pe Iusupov, tânărul principe simte cum ameţeşte pentru că Rasputin îl hipnotizează. Explicaţiile de mai târziu spun că otrava întrebuinţată, cianura de potasiu, în combinaţie cu acidul carbonic din vin, a fost neutralizată, rezultând din reacţia chimică o substanţă inofensivă: carbonatul de potasiu.

Felix Iusupov a reuşit să se rupă din vraja hipnotică şi a alergat la ceilalţi complotişti cărora le-a strigat: “Otrava nu are niciun efect!” Toţi iau hotărârea ca Rasputin să fie sugrumat, dar Iusupov se răzgândeşte deoarece călugărul era prea puternic. Prinţul îl roagă pe marele duce să-i dea revolverul şi se întoarce în camera în care se afla oaspetele său. Rasputin se plânge de dureri, însă se stăpâneşte şi îi propune prinţului să meargă împreună la lăutari, în apropiere. De fapt, voia să plece din casa lui Iusupov, însă acesta îl convinge să meargă în camera alăturată. Aflat cu spatele, Rasputin ia în mână o cruce de cuarţ, iar Iusupov îi pune revolverul în coaste şi îi spune grăbit: “Fă o rugaciune, Grigori Iefimowitsch!”

Rasputin
Rasputin și familia imperială

Rasputin îl priveşte uimit, se apropie de prinţ, încearcă din nou să-l hipnotizeze. Iusupov trage, apoi Rasputin se prăbuşeşte pe o blană de urs din cameră. Ceilalţi complotişti coboră de la etaj și cercetează cadavrul observând deasupra inimii, pe cămaşa de mătase, o pată de sânge.

Marele duce si locotenentul Suchotin au plecat imediat cu trăsura să caute un loc unde ar putea duce cadavrul. Prinţul şi Purischkewitsch se duc la etaj şi discută în şoaptă, apoi, Iusupov, care de-abia îşi putea stăpâni agitaţia, coboară din nou în salon unde a văzut cum mortul a deschis un ochi, s-a ridicat cu o putere supranaturală şi s-a azvârlit asupra sa, mugind ca o fiară sălbatică.

Rasputin cade a doua oară. “Revolverul! Revolverul! Trage!”, îi strigă Iusupov lui Purischkewitsch care coborâse în grabă scara. Prinţul simte că Rasputin se ridică iar, chiar în spatele său. Călugărul se târăşte în patru labe şi ajunge la o uşă care dă în curte. Deschide usa şi iese afara, iar Purischkewitsch trage doua focuri de armă după el.

Iusupov îi taie drumul fugarului alergând prin grădină și îl vede năpustindu-se spre poartă. Purischkewitsch trage din nou, a patra oară. Rasputin cade din nou și Purischkewitsch îl loveşte cu pintenul cizmei făcându-i o gaură în tâmplă.

Rasputin

Un sergent de gardă, auzind împuşcăturile, a sosit în grabă la palat şi Iusupov îi va povesti tot ce s-a întâmplat. Sergentul se grăbeşte la sediu pentru a face un raport scris despre moartea lui Rasputin, între timp marele duce si locotenentul se înapoiază şi cei patru complotisti duc mortul la trăsură. Merg apoi până la Podul Petru şi Pavel şi îl aruncă pe călugărul mort într-o gaură făcută în gheaţa Nevei. Două zile mai târziu cadavrul este găsit, iar prinţul Iusupov duce ţarului un denunţ împotriva sa pe care îl primise din partea Curţii Marţiale. Ţarul Nicolae, foarte tulburat, a respins hârtia și a decis alte pedepse. Marele duce Pawlovitsc a fost exilat în Persia, Felix Iusupov a fost trimis la moşia sa, Purischkewitsch si Suchotin au dispărut pe front.

Rasputin

„Lumina s-a stins”, a suspinat ţarina Alexandra în momentul în care i s-a anunţat moartea lui Rasputin.

Detaliile despre asasinat oferite de Felix Iusupov au fost însă contestate de-a lungul timpului. Declarația dată inițial la poliție, mărturisirea făcută în timpul exilului său în Crimeea în 1917, cartea pe care a scris-o în 1927 și depozițiile făcute sub jurământ în 1934 și 1965 au fost toate diferite între ele, de aceea astăzi este aproape imposibilă o reconstituire exactă a faptelor din 30 decembrie 1916

Sursa: Sfârșitul lui Rasputin, F. T. Iusupov, Paris, 1927

Lasă un comentariu