Timur Lenk, cunoscut și ca „Timur cel Șchiop”, s-a născut pe 8 aprilie 1336 în Transoxania, „țara de dincolo de Oxus”, numele antic al râului Amudaria, aflat la granița dintre Afghanistan, Tadjikistan și Turkmenistan, într-un trib mongol turcit numit Barlas, pe care îl conducea chiar tatăl lui, Amir Taraghai. Mama viitorului conducător al Imperiului Timurid se numea Tekina Khatu și era o femeie simplă, de origine persană. În tinerețe, Timur a fost hoț de cai, dar, după uciderea hanului Tarmașirin și venirea la putere a emirului din Kazagan, a intrat în slujba hanului Tuğluq și și-a început ascensiunea militară. După moartea acestuia, în anul 1363, a reușit să preia conducerea Transoxaniei, înlăturându-i de la putere pe urmașii legitimi ai hanului, adică pe Ilias Hodja, fiul lui Tuğluq, și pe Hussein, nepotul emirului din Kazagan.
Timur s-a căsătorit cu o tânără din neamul lui Ginghis Han, dar nu a devenit niciodată han, primind doar titlul de emir. Din mariajul cu Saray Mulk nu a obținut niciun copil, dar relația i-a oferit titlul de Gurkani, adică ginerele lui Ginghis Khan, iar de-a lungul domniei a dus o politică forțată de islamizare a Asiei centrale și de convertire a mongolilor din imperiu, proces care fusese deja început de hanul Tarmașirin. Saray Mulk nu a fost însă singura soție a temutului emir, fiind documentată existența a nu mai puțin de 43 de neveste sau concubine, multe dintre ele fiind fostele soții sau fiicele conducătorilor orașelor și statelor cucerite de-a lungul timpului.
Timur a avut o poziție controversată față de religia islamică, fiind considerat de unii sunnit, deși a respectat și tradițiile turco-mongole, care nu acceptau toate cutumele Islamului. A reușit să-și extindă într-un mod spectaculos imperiul, fiind cunoscut ca un cuceritor extrem de violent și lipsit de scrupule, care își îndemna oamenii să comită masacre cumplite asupra populațiilor orașelor cucerite, numărul victimelor sale ajungând la sute de mii. Cele mai cumplite crime le-a făcut în India și Georgia, revoltele locale fiind înăbușite cu o cruzime fără margini. La cucerirea orașului persan Isfahan, în anul 1387, de exemplu, au fost făcute 28 de movile din capetele celor 70.000 de prizonieri, iar în orașul Isfizar, din ordinul său au fost zidiți de vii două mii de oameni. Centrele puterii lui Timur Lenk, așa numitele „Centre ale lumii” au devenit orașele Buhara și Samarkand, care aveau clădiri impunătoare, construite în stilul arhitectonic timurid, cum sunt moscheile Gur-e Amir și Bibi Hanîm, care există și astăzi. La Samarkand, emirul i-a primit în vizită pe emisarul Spaniei și pe solii dinastiei chineze Ming, cu care a discutat în încercarea de a obține susținere pentru acțiunile sale din Asia.
Începând din anul 1380, în stăpânirea sa au intrat sudul Horasanului (adică regiunea unde se află astăzi Iran, Afghanistan, Tadjikistan, Uzbekistan și Turkmenistan), apoi centrul și vestul Persiei, învingând, pe rând, dinastiile kartidă, sarbadară, muzaffaridă și djalairidă.
În anul 1394, Timur Lenk a cucerit teritoriul Irakului de azi, al Iranului, Azerbaidjanul, Uzbekistanul, Armeniei și Georgiei, a supus mongolii din Hoarda de Aur conduși de Tohtamîș, iar în 1398 a ocupat orașul Delhi. Trei ani mai târziu Timur a ocupat orașele Damasc și Bagdad, unde a ucis 20.000 de oameni, în 1402 l-a învins pe sultanul Baiazid Fulgerul, care era aproape orb în acel moment, iar trupele sale au ocupat Ankara. Emirul i-a luat prizonieri pe sultanul Imperiului Otoman, pe soția sa sârboaică, Olivera, și pe fiul său, Mușa, și, pentru a-l umili, l-a ținut pe Baiazid în lanțuri într-o cușcă, expunându-l astfel soției și băiatului său.
Ultima expediție militară a emirului a fost cea împotriva dinastiei Ming din China, care refuzase să-i mai plătească tribut, astfel că, la începutul anului 1405, a început o expediție militară de pedepsire, dar nu a mai apucat să ajungă la graniță. Sângerosul conducător al Imperiului Timurid a murit pe 18 februarie, la vârsta de 68 de ani, în urma unei beții, lângă Șîmkent, pe teritoriul Kazahstanului de azi. Trupul său a fost îmbălsămat cu mosc și apă de trandafiri, învelit în pânză, așezat într-un sicriu de abanos și trimis la Samarkand, fiind înmormântat ca derviș (sfânt) în fastuosul mausoleu Gur-e Amir.
Emirul numise anterior de două ori câte un moștenitor, dar le-a supraviețuit amândurora. Fiul său, Jahangir, a murit în 1376, iar cel de-al doilea, Muhammad Sultan, care îi era nepot, a murit rănit în luptă în 1403. După decesul celui din urmă, Timur nu și-a mai numit niciun succesor, dar, aflat pe patul de moarte, l-a desemnat pentru a prelua tronul pe fratele mai mic al lui Muhammad Sultan, Pir Muhammad. Acesta nu a fost însă recunoscut de verișorii și frații săi, iar descendenții emirului au început să se lupte între ei pentru a obține tronul. De-abia în 1409, fiul cel mai mic al lui Timur, Shah Rukh, a reușit să-și învingă rivalii și să devină succesorul violentului emir, dar curând imperiul pe care îl construise cu atâta vărsare de sânge s-a destrămat, iar statele cucerite de el și-au redobândit independența. Unul dintre cei mai cunoscuți descendenți ai săi a fost Zahir-ad-Din Muhammad Babur sau Baber (supranumit Tigrul), care a fost emir al Ferganei, apoi emir al Kabulului, a invadat India și a ocupat un teritoriu întins în nordul țării, întemeind Imperiul Mogul.
În 1941, antropologii sovietici Mihail M. Gerasimov, Lev V. Oshanin și V. I. Zezenkova au deshumat cadavrul lui Timur din Mausoleul Gur-e Amir și au constatat că suferise de tuberculoză osoasă, motiv pentru care șchiopăta vizibil, și avea o pareză la umărul drept, cel mai probabil în urma unei răni produse de o săgeată. Se pare că pe sicriul emirului erau inscripționate cuvintele: „Când voi învia din morți, lumea va tremura” și se mai spune că, atunci când Gerasimov a deschis coșciugul, a găsit o inscripție suplimentară în interior pe care scria: „Cine îmi deschide mormântul va dezlănțui un invadator mai îngrozitor decât mine.” Deși s-a spus că această poveste este o născocire, legenda există și astăzi. La trei zile după ce cercetătorii au început deshumarea, Adolf Hitler a invadat Uniunea Sovietică. Timur Lenk a fost reînhumat cu un ritual islamic complet în noiembrie 1942, chiar înainte de Bătălia de la Stalingrad.
Surse:
Harold Lamb, Tamerlane: The Earth Shake, 1929
Timur, Encyclopaedia Britannica
John Woods, The Timurid dynasty, 1991
