Tina Turner – dincolo de scenă, dincolo de legendă

Tina Turner, „Regina Rock’n’Roll-ului”, a fost simbolul unei renașteri personale spectaculoase și al unei cariere care a sfidat toate așteptările industriei muzicale. Povestea ei, marcată de talent, ambiție și o putere de reinventare rar întâlnită, continuă să impresioneze și astăzi.

Tina, al cărei nume real a fost Anna Mae Bullock, a venit pe lume pe 26 noiembrie 1939, în Brownsville, Tennessee, și a fost fiica cea mică a Zelmei Priscilla și a lui Floyd Richard Bullock. Familia trăia într-o zonă rurală, unde tatăl lucra ca supraveghetor al muncitorilor de la ferma de bumbac Poindexter, iar artista își amintea mai târziu că a cules ea însăși bumbac începând de la o vârstă fragedă.

Tina a avut două surori mai mari, Evelyn Juanita Currie și Ruby Alline Bullock, dar în copilărie cele trei au fost separate, pentru că părinții s-au mutat în Tennessee, pentru a lucra la o unitate militară.

Ea a fost preluată de bunicii paterni, care erau foarte stricți și credincioși și lucrau pentru Biserica Baptistă Misionară Woodlawn. După război, surorile s-au reîntâlnit, apoi s-au mutat la Nutbush, unde au urmat școala elementară.

În acea perioadă, copila a cântat în corul bisericii, dar când avea 11 ani, mama ei a fugit de acasă din cauza abuzurilor soțului și s-a mutat la St. Louis. Doi ani mai târziu, tatăl s-a recăsătorit și s-a mutat în Detroit, iar fetele au fost trimise la bunica maternă, Georgeanna Currie, în Tennessee.

În adolescență, Tina Turner a lucrat în casa familiei Henderson ca menajeră, apoi s-a alăturat echipei de majorete și celei de baschet de la Liceul Carver din Brownsville. Când avea 16 ani, bunica a murit, așa că a fost nevoită să se mute din nou, de această dată cu mama, în St. Louis, unde a absolvit liceul și a lucrat apoi ca asistentă medicală la Barnes-Jewish Hospital.

Tina a început să frecventeze cluburile de noapte din St. Louis și East St. Louis, unde l-a văzut pentru prima dată pe Ike Turner cântând cu trupa sa, Kings of Rhythm, la Manhattan Club. Fascinată de muzica lui, i-a cerut să o lase să se alăture formației, bărbatul i-a spus că o va suna, dar nu a făcut acest lucru. Într-o noapte, în 1957, a luat microfonul și a cântat balada „You Know I Love You”. Ike a auzit-o și din acel moment a devenit vocalistă cu drepturi depline în trupa lui.

Debutanta a fost prezentată publicului ca Tina Turner, iar single-ul ei, „A Fool In Love”, din iulie 1960, a ajuns pe locul 2 în topul Hot R&B Sides și pe locul 27 în Billboard Hot 100.

După lansarea albumului, Ike a creat Ike & Tina Turner Revue, cei doi au început o relație și un program riguros de turnee în Statele Unite. Între 1963 și 1965, trupa a concertat constant și a înregistrat mai multe single-uri.  În 1965, producătorul Phil Spector a participat la un spectacol la un club de pe Sunset Strip și i-a invitat să apară în concertul The Big T.N.T. Show, iar în noiembrie 1967, Tina a devenit prima artistă de sex feminin și prima artistă de culoare care a apărut pe coperta revistei Rolling Stone. La scurt timp după aceea, i-a spus lui Ike că nu mai vrea să continue relația, iar el a lovind-o în cap cu un calapod de pantofi. Artista a mărturisit ulterior că acel incident a fost primul care i-a „insuflat frică”, dar că a decis să rămână cu el pentru că îl iubea.

După nașterea fiului lor, Ronnie, în octombrie 1960, cei doi s-au mutat la Los Angeles și s-au căsătorit. Ike a continuat însă abuzurile, ceea ce a i-a provocat o depresie majoră Tinei și a împins-o spre o tentativă de sinucidere în 1968, când a luat o supradoză de somnifere.

În autobiografia sa, “Takin’ Back My Name”, Ike Turner a mărturisit cinic: „Sigur, am pălmuit-o pe Tina. Am avut lupte și au fost momente în care am lovit-o cu pumnul fără să mă gândesc. Dar nu am bătut-o niciodată”.

Turneele le-au adus succes după succes, iar în 1974, cei doi au lansat albumul The Gospel According to Ike & Tina, nominalizat la Premiile Grammy pentru cea mai bună interpretare Soul Gospel. Primul ei album solo, Tina Turns the Country On!, i-a adus o nominalizare pentru cea mai bună interpretare vocală feminină R&B.

La mijlocul anilor 1970, Ike era dependent de cocaină, ceea a dus la deteriorarea ireversibilă a relației. În 1976, cei doi au semnat un acord cu CBS TV, dar bărbatul își făcea planuri să părăsească United Artists Records pentru un contract pe cinci ani cu Cream Records, pentru 150.000 de dolari pe an. Conflictele au culminat cu o nouă altercație fizică, Tina Turner a fugit de acasă și s-a ascuns în locuința unui prieten, a depus cererea de divorț pe 27 iulie, iar relația s-a încheiat oficial pe 29 martie 1978.

În următorii ani, până în 1983, cariera ei a intrat în declin și a fost nevoită să cânte mai ales la petreceri sau în cluburi și hoteluri de mâna a doua, dar, după ce a lansat albumul „Let’s Stay Together”, a ajuns rapid în mai multe topuri europene. Succesul surprizător al single-ului, a fost urmat de înregistrarea albumului Private Dancer, care a fost lansat în mai 1984 și s-a vândut în 10 milioane de exemplare în întreaga lume, devenind cel mai de succes album al ei.

Tina Turner a obținut trei trofee la cea de-a 27-a ediție a premiilor Grammy, iar în februarie 1985, a pornit în cel de-al doilea turneu mondial pentru susținerea albumului Private Dancer.

Un an mai târziu, artista și-a lansat cel de-al șaselea album solo, Break Every Rule, care a ajuns pe locul 1 în patru țări și s-a vândut în peste cinci milioane de exemplare în primul an de la lansare. În martie 1987, la München, a început un nou turneu, al treilea cu cele mai mari încasări al unei artiste din America de Nord din acel an. În ianuarie 1988, Tina Turner a cântat în fața a aproximativ 180.000 de oameni pe stadionul Maracana din Rio de Janeiro, stabilind un record mondial la acea vreme: cea mai mare prezență la un concert al unui artist solo.

În octombrie 1990, artista a lansat prima compilație de succes, Simply the Best, care s-a vândut în șapte milioane de exemplare în întreaga lume. Tina Turner s-a întors în studiouri în 1995, înregistrând piesa „Golden Eye” pentru filmul James Bond și un an mai târziu a lansat albumul Wildest Dreams.

În 1986, l-a întâlnit pe Erwin Bach, un bărbat cu șaisprezece ani mai mic decât ea, iar în iulie 2013, după o relație de 27 de ani, cei doi s-au căsătorit.

Tina are doi fii biologici, Craig Raymond Turner (pe care l-a născut când avea 18 ani și al cărui tată era saxofonistul Raymond Hill, primul ei iubit) și Ronald Renelle Turner, cunoscut ca Ronnie, cu Ike Turner.

I-a adoptat, de asemenea, pe doi dintre fiii primului soț, Ike Jr. și Michael, crescându-i ca pe copiii săi.

În februarie 2008, a apărut la premiile Grammy, unde a cântat alături de Beyoncé, iar câteva luni mai târziu, a pornit în primul ei turneu după aproape zece ani, “Tina!: 50th Anniversary Tour”, care a avut un succes uriaș. În 2009, artista s-a retras oficial din cariera muzicală, iar în 2013 a solicitat cetățenia elvețiană, renunțând la cea americană. De atunci a locuit într-o casă aflată pe malul lacului Château Algonquin din Küsnacht, dar deținea proprietăți la Köln, Londra și Los Angeles și o vilă pe Riviera Franceză. În 2013, la trei săptămâni după nunta cu Erwin Bach, Tina a suferit un accident vascular cerebral și a trebuit să învețe să meargă din nou.

În 2016, a fost diagnosticată cu cancer intestinal și mai târziu cu insuficiență renală. Șansele ei de a primi un rinichi erau mici și a fost îndemnată să înceapă dializa. La acel moment a considerat sinuciderea asistată o opțiune, dar mai tânărul ei soț s-a oferit să fie donator, astfel că Tina Turner a suferit în 2017 o intervenție chirurgicală reușită de transplant renal. Artista a încetat din viață pe 24 mai 2023 în Elveția, la vârsta de 83 de ani.

Dincolo de energia senzațională de pe scenă, Tina Turner impresiona prin modestie și bunătate, prin firea ei modelată de încercările grele prin care a trecut și printr-o forță interioară rar întâlnită. Generoasă și atentă cu cei din jur, îi trata pe toți, de la tehnicieni la mari producători, cu același respect natural care îi cucerea instant pe colaboratorii cei mai apropiați. Vorbea deschis despre vulnerabilitățile ei, cu o sinceritate care crea o legătură spontană cu publicul.