Kitagawa Utamaro, care a trăit între anii 1753 și 1806, a fost unul dintre cei mai renumiți artiști japonezi ai perioadei Edo, cunoscut mai ales pentru gravurile sale ukiyo-e, care surprind cu o finețe deosebită frumusețea feminină și viața cotidiană a epocii.
În perioada în care a trăit artistul, Japonia a fost marcată de o dezvoltare culturală și artistică semnificativă, mai ales în mediile urbane precum Edo (actualul Tokyo), Kyoto și Osaka. Sub shogunatul Tokugawa, societatea era relativ stabilă, ceea ce a permis apariția unor forme de artă dedicate vieții de zi cu zi. Ukiyo-e, care înseamnă „imagini ale lumii trecătoare”, a devenit un stil artistic popular, reflectând viața orașului, teatrul kabuki, scenele erotice și mai ales frumusețea feminină.
Kitagawa Utamaro s-a născut probabil în Edo în jurul anului 1753, dar informațiile despre viața sa timpurie nu sunt suficient documentate. Se pare că a studiat sub îndrumarea artistului Toriyama Sekien (1712–1788), un maestru al ilustrației și al gravurii, ceea ce i-a oferit o bază solidă în tehnicile picturii și ale xilogravurii.
Utamaro a devenit celebru pentru portretele sale de femei, numite bijin-ga (imagini de frumuseți). Aceste gravuri se disting prin rafinamentul detaliilor, utilizarea subtilă a culorii și expresivitatea chipurilor. Spre deosebire de artiștii care portretizau femeile într-o manieră stilizată și idealizată, el a introdus o abordare mai naturalistă și mai personală.
Printre caracteristicile distinctive ale artei sale se numără expresivitatea feței și a gesturilor, detaliile fine ale fizionomiei și utilizarea unor formate neconvenționale, alungite.
Un exemplu celebru al stilului său este seria Jūni hitoe komachi („Cele douăsprezece chipuri ale lui Komachi”), în care fiecare portret surprinde o stare emoțională distinctă.
Utamaro a colaborat strâns cu editorul Tsutaya Jūzaburō, care i-a oferit oportunitatea de a experimenta și de a-și rafina tehnica. Sub patronajul acestuia, Utamaro a publicat numeroase serii de gravuri, inclusiv Femei celebre din Edo și Cărți de insecte și flori, albume în care a combinat elemente de naturalism cu frumusețea delicată a peisajelor japoneze.
Arta lui a influențat profund artiștii ukiyo-e de mai târziu, inclusiv pe Utagawa Kunisada și Utagawa Hiroshige, și a avut un impact semnificativ asupra impresioniștilor europeni din secolul al XIX-lea, precum Claude Monet și Edgar Degas, care au fost inspirați de utilizarea compozițiilor asimetrice și a spațiilor negative caracteristice lucrărilor sale.
În ciuda succesului, Utamaro a intrat în conflict cu autoritățile din cauza unei serii de gravuri care înfățișau scene istorice din viața împăratului Toyotomi Hideyoshi. În 1804, a fost arestat și condamnat la închisoare, fiind forțat să renunțe la activitatea artistică. Deși a continuat să creeze după eliberare, lucrările ulterioare nu au mai atins nivelul de măiestrie din anii tinereții.
Utamaro a murit pe 31 octombrie 1806, dar opera sa continuă să fie apreciată ca una dintre cele mai mari contribuții la arta ukiyo-e. Lucrările lui sunt expuse la Metropolitan Museum of Art din New York, la British Museum din Londra și, bineînțeles, la Muzeul Național din Tokyo.
