Viața lui Jules Verne, Marele Vizionar

Jules Verne s-a născut pe 8 februarie 1828 la Nantes, fiind fiul procurorului Pierre Verne și al soției sale, Sophie Marie Adelaïde-Julienne Allotte de la Fuÿe care provenea dintr-o familie de navigatori și armatori scoțieni.

Jules a fost cel mai mare într-o familie cu cinci copii, având un frate și trei surori. În 1834, la vârsta de șase ani, băiatul este trimis la școala unei anume doamne Sambin, apoi a fost înscris împreună cu fratele său la Colegiul Saint-Stanislas, o instituție religioasă catolică unde și-a arătat pasiunea pentru lecțiile de geografie, greacă, muzică și latină. În 1840, Jules Verne urmează Petit Séminaire de Saint-Donatien și în același an tatăl său, Pierre Verne, cumpără o casă de vacanță în comuna Chantenay, dar lui Jules îi plăcea să-și petreacă vacanțele și la Brains, la proprietatea unchiului său Prudent Allotte, un bătrân armator necăsătorit care făcuse înconjurul lumii.

Există o legendă conform căreia, la vârsta de 11 ani, tânărul Jules s-ar fi îmbarcat ca mus pe o cursă cu destinația India, fiind recuperat de tatăl său la Paimbœuf. Motivul pentru care copilul ar fi vrut să plece ar fi fost să-i aducă un colier de corali verișoarei sale, Caroline Tronson, de care era îndrăgostit.

Între 1844 și 1846, frații Jules și Paul intră la Liceul Regal și viitorul scriior frecventează Le Cercle des externes du Collège Royal, care se ținea în Piața Pilori, la librăria lui Père Bodin. După terminarea studiilor, viitorul scriitor a luat bacalaureatul la Rennes cu mențiunea “foarte bine” pe 29 iulie 1846.

Imediat Jules Verne este trimis de tatăl său la studii în Paris. Caroline Tronson, verișoara de care era îndrăgostit, se căsătorește în același an, pe 27 aprilie, cu Émile Dezaunay, un bărbat de patruzeci de ani, cu care a avut cinci copii. Când revine în vacanță la Nantes, Jules o întâlnește pe Rose Herminie Arnaud Grossetière, de care se îndrăgostește nebunește. Iubirea este împărtășită, dar părinții Herminiei nu sunt de acord cu căsătoria fetei cu un student și o mărită cu Armand Terrien de la Haye, un proprietar bogat mai bătrân cu zece ani decât frumoasa tânără. Cei doi se căsătoresc în iulie 1848, iar Jules face o criză puternică, asemănătoare demenței, scriindu-i mamei lui o scrisoare halucinantă, redactată sub influența alcoolului.

În iulie 1848, Jules Verne părăsește definitiv orașul Nantes și se mută la Paris. Tatăl său îl îndeamnă să continue studiile de drept, cu speranța că îl va urma în carieră. Tânărul ajunge la Paris în plină perioadă de mișcări revoluționare. În februarie, regele Ludovic-Filip fusese detronat și fugise, se stabilise guvernul provizoriu al celei de-A Doua Republici, manifestațiile se țineau lanț, iar climatul social era tensionat. Jules Verne trece cu succes examenele pentru al doilea an de drept, iar unchiul său, Chateaubourg, îl introduce în saloanele literare ale doamnei de Barrère și doamnei Mariani. Tânărul devine pasionat de teatru și scrie o serie de piese, citește dramele lui Victor Hugo, Alexandre Dumas și Alfred de Vigny, comediile lui Alfred de Musset, dar și piesele clasice ale lui Molière și Shakespeare.

La mijlocul lunii martie a anului 1849, Parisul este afectat de holeră și orașul trăiește spaimele epidemiei ucigașe. Pentru a câștiga bani de buzunar, tânărul student dă meditații și lucrează la un prieten avocat, Paul Championnière. Între timp, își ia examenele și poate deveni avocat, după cum își dorea tatăl său, dar el refuză. Se împrietenește cu Alexandre Dumas fiul și acesta îl pune pe Verne în legătură cu frații Seveste, care preluaseră Teatrul Istoric și care îl angajează pe tânăr ca secretar, dar nu îl plătesc, ci doar îi permit să-și joace piesele.

În ianuarie 1852 se hotărăște să refuze cariera avocățească propusă de tatăl său și, frecventând Biblioteca națională, devine pasionat de știință și de geografie. În această perioadă, îl cunoaște pe ilustrul geograf și explorator Jacques Arago, care continua să călătorească prin toată lumea deși era orb, iar acesta îl atrage spre un nou gen de literatură, poveștile despre călătorii.

În timpul unei călătorii la Nantes, scriitorul se îndrăgostește de Laurence Janmar, o tânără care preferă însă o altă partidă, iar Jules Verne este din nou părăsit. Tot mai mulți dintre prietenii săi se căsătoriseră și, sub influența lor, Jules Verne vorbește despre căsătorie în toate scrisorile pe care I le trimite mamei sale, căreia îi cere să-i găsească o soție: “Mă voi căsători cu femeia pe care o vei alege tu și o voi face cu ochii închiși și cu inima deschisă. Caută, draga mea mamă, pentru că este o problemă serioasă!” Scriitorul este marcat de faptul că toate femeile de care se îndrăgostise se căsătoriseră cu alți bărbați și are un lung șir de exemple: doamna Dezaunay, doamna Papin, doamna Terrien de la Haye, doamnna Duverger și, în sfârșit, domnișoara Louise François.

În martie 1856, Auguste Lelarge, unul dintre prietenii lui, se căsătorește cu o anume Aimée de Viane. Verne este rugat să fie martor, acceptă acest lucru, iar căsătoria are loc pe 20 mai la Amiens, în orașul miresei. Cu ocazia acestei călătorii, Verne o întâlnește pe viitoarea sa soție, Honorine, o văduva de 26 de ani și mama a două fete, Valentine și Suzanne.

Honorine du Fraysne de Viane îl seduce pe tânărul scriitor și după câteva zile se decide să se căsătorească cu ea, promițând că renunțe la stilul său de viață boem, dar trebuia să-și găsească o slujbă stabilă, pentru că veniturile din literatură erau insuficiente pentru a întreține o soție și doi copii.

Împreună cu viitorul său cumnat, Ferdinand de Viane, planifică o serie de investiții la Bursă și, devine agent, la fel ca prietenul său, Dumas fiul. Pentru a începe afacerea, are nevoie de 50.000 de franci, pe care-i cere tatălui său. Astfel scriitorul începe să lucreze la Bursă sub îndrumarea agentului elvețian Fernand Eggly, originar din Geneva. Pe 2 ianuarie 1857, Pierre Verne îi dă fiului său printr-un act notarial o sumă de patruzeci de mii de franci ca ajutor pentru a se putea căsători, iar pe 10 ianuarie are și el, în sfârșit, bucuria de a avea propria familie.

Cuplul și cei doi copii se mută la Paris, dar cariera sa profesională la bursă nu îi oferă nicio bucurie, iar mariajul se dovedește curând un eșec.  Se mută frecvent, călătorește singur în Scoția, Anglia și Norvegia și scrie mult. În iulie 1861 i se naște primul și singurul copil, Michel, pe care îl descrie ca “un copil teribil”, dar apariția lui bulversează viața scriitorului, care este nepregătit pentru această nouă responsabilitate.

Un moment semnificativ în viața literară a lui Jules Verne l-a constituit întâlnirea cu Pierre-Jules Hetzel, unul dintre cei mai importanți editori francezi, care publicase operele lui Victor Hugo, George Sand, Erckmann-Chatrian. Când s-au cunoscut, Jules Verne avea 35 de ani, iar Pierre-Jules Hetzel avea 50 de ani și de atunci până la moartea lui Hetzel au avut o excelentă colaborare scriitor – editor.

Tatăl său moare pe 3 noiembrie 1871 la Nantes, iar un an mai târziu Jules Verne se mută la Amiens, orașul natal al soției. Aici frecventează Biblioteca Societății Industriale, care era abonată la numeroase reviste științifice și pe 8 martie 1872 devine membru titular al Academiei de științe, litere și arte din Amiens, pe care o va conduce între 1875 și 1881.

În 1874 publică Ocolul Pământului în optzeci de zile și cumpără vasul Saint-Michel II, fiind numit și membru onorific al Yacht-Club de France. În 1876, soția sa, Honorine Verne, suferă o hemoragie abundentă care o aduce la un pas de moarte, fiind salvată de o transfuzie de sânge, intervenție medicală foarte rară în epocă. În același an, obține din partea justiției decizia ca fiul său minor care avea un comportament deviant să fie trimis la o casă de corecție timp de șase luni, iar doi ani mai târziu, în februarie 1878, îl îmbarcă cu forța pe un vas care merge în Indiile Occidentale.

În 1884, Jules Verne se hotărăște să facă o călătorie în jurul Mediteranei. Pleacă cu vasul din Nantes pe 13 mai, împreună cu fratele său, Paul Verne și fiul său, Michel, care revenise din călătoria forțată. Scriitorul merge să își ia soția, care era în Algeria, vasul ajungând la Vigo, în nord-vestul Spaniei, pe 18 mai, la Lisabona pe 23 și trece de Gibraltar pe 25 mai. Ajuns la Oran, se întâlnește cu Honorine și este primit în Societatea geografică a orașului. Ziarele îi consacră numeroase articole, iar pe 10 iunie se află la Bône, unde beiul Tunisului îl primește cu onoruri speciale. Pe drumul înapoi spre Europa, vizitează Sicilia, Siracuza, apoi Napoli și Pompeii. La Anzio, grupul ia trenul spre Roma, Jules Verne este primit în audiență de papa Léon XIII și vizitează Loja masonică a orașului

Pe 9 martie 1886 se întâlnește pe stradă cu nepotul său, Gaston, care îl împușcă în picior. Gaston este arestat și e suspectat că și-a pierdut mințile, dar tatăl acestuia, Paul Verne, declară că băiatul a tras asupra scriitorului pentru a atrage atenția asupra acestuia și astfel a reuși să intre în Academia Franceză. Gaston Verne va rămâne închis într-un azil de boli psihice până la moartea sa, pe 13 februarie 1938. Rana îl lasă pe Jules Verne o șchiopătare permanentă. Pe 15 februarie 1887 moare draga sa mamă, Sophie Verne, dar scriitorul nu poate participa la înmormântare, pentru că merge cu mare dificultate.

Pe 27 august 1897, moare și fratele său, Paul, din cauza problemelor cardiace de care suferea de mult timp, dar Jules Verne refuză să meargă la înmormântare și îi trimite nepotului său Maurice o scrisoare șocantă, încheiată cu cuvintele: “Este ora șapte seara. Mă tem că e imposibil să plec la Paris.”

Începând cu anul 1900, Verne își petrece majoritatea timpului în bibliotecă și în cabinetul de lucru, în fața aceleiași mese la care scria de treizeci de ani, începe să sufere de cataractă la ochiul drept, dar refuză să se opereze. În 1902 și 1903 scrie puțin, diabetul de care suferea îi afectează grav vederea și orbește progresiv. Jules Verne moare pe 24 martie 1905 la Amiens, în casa sa de pe bulevardul Longueville nr. 44, iar la înmormântare participă cinci mii de persoane.

În timpul vieții sale scriitorul a publicat 61 de romane și povestiri, iar după moartea lui Jules Verne, fiul său s-a îngrijit de publicarea a încă 12 volume ale unor opera descoperite în manuscris. Pe lângă acestea, există un număr însemnat de poezii, eseuri, opera istorice, piese de teatru și cântece care fac parte din creația sa de tinerețe.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *