HomeVizionariiGeorges Méliès, creatorul poveștii și al trucajului în cinematografie

Georges Méliès, creatorul poveștii și al trucajului în cinematografie

Georges Méliès
DS TW

A fost un personaj de geniu, părintele spectacolului cinematografic, încântător prin dezinvoltura cu care a pus bazele filmului artistic.

Spre deosebire de frații Lumière, care vedeau pelicula ca un mijloc de documentare a realității, Georges Méliès a transformat cinematografia într-o poveste. Filmele lui aveau început, cuprins și încheiere, adică bazele structurii narative ale spectacolului clasic. Subiectele abordate variau de la povești inspirate din literatură (din volumele lui Jules Verne sau H.G. Wells) până la teme mitologice și istorice, iar dacă unul din ultimele documente din viaţa sa este un desen fantastic (decorul pentru un film pe care nu l-a mai putut realiza), prima mărturie privitoare la activitatea artistică este tot din domeniul graficii.

Pe când era elev la faimosul liceu parizian „Louis le Grand“, în timpul unei ore, Méliés a făcut caricatura profesorului de matematică. Acesta, văzând că elevul nu este atent la lecție, s-a repezit la el și, furios, i-a smuls hârtia. Dar, în locul pedepsei la care se aștepta, Méliés a primit laudele profesorului, care a fost atât de încântat de desen încât l-a expus în sufrageria sa. Așa se explică faptul că, după bacalaureat, Méliés s-a înscris la Școala superioară de arte plastice, pe care a trebuit însă s-o părăsească, deoarece părinții săi doreau cu orice preț să-l vadă dedicându-se fabricii de încălțăminte ai cărei proprietari erau.

Mai târziu, Méliés a devenit însă profesionist al iluzionismului şi, cu partea sa de moştenire, a achiziţionat Teatrul „Robert Houdin”. Nu a fost însă un simplu proprietar de sală, ci a practicat chiar el, aşa cum o va face şi mai târziu, iluzionismul şi prestidigitaţia. Primul contact al lui Méliés cu cinematografia are loc în decembrie 1895, când a fost invitat la prima proiecție a fraților Lumiére.

În aceeași zi, tânărul își dă seama de posibilitățile pe care i le oferea noua invenție și negociază pe loc, cu tatăl inventatorilor, cumpărarea unui aparat al lui Lumiére. Se loveşte însă de un refuz. Perseverent, Méliés a cumpărat la scurt timp după aceasta aparatul din Anglia. L-a folosit însă pentru efectele sale fantastice, ca iluzionist specialist în trucaje. De altfel, lui Méliés i se atribuie paternitatea expresiei „apare în carne și oase“.

Ceea ce făcea Méliés pe peliculă era atât de nou, încât s-a lovit de fiecare dată de neîncrederea publicului. Întâmplarea relatată chiar de el privitoare la celebrul său film „Călătorie în Lună“, care i-a adus ulterior consacrarea și gloria mondială, dovedeşte modul în care erau privite inovaţiile artistice ale lui Méliés. Nici unul dintre clienţii săi, proprietari ai unor barăci din bâlciuri (deoarece aici se practicau proiecţiile de filme), nu a vrut să cumpere filmul:

Este o nebunie. Nu o să vindeți nici o copie. Ne-am ruina cu un asemenea film“, exclamau ei. Georges Méliès i-a cerut unuia să-i proiecteze gratuit filmul pentru o zi, doar pentru a vedea reacţia publicului. Iată cum descria prima prezentare a filmului său, care avea 30 de „tablouri“, cum le numea el:

La primul tablou publicul privi în tăcere. La al doilea începu să fie interesat; la al treilea izbucniră râsete; la al patrulea, al cincilea, al șaselea râsetele se accentuară din ce în ce mai mult. La tablourile următoare începură aplauze puternice care nu se mai opriră pâ la sfîrșit. La ultimele tablouri era delir. Niciodată nu mai fusese văzut un asemenea film, era primul de acest gen, ceea ce explică efectul lui… Din acel moment publicul a început să se îmbulzească într-o aglomerație de neînchipuit, sala a fost plină pâ la miezul nopții…“

Georges Méliès

Méliés este considerat descoperitorul trucajului cinematografic, el fiind cel dintâi care l-a folosit, mai întâi în „Dansatoarea microscopică“ (1901), apoi în „Guliver în ţara uriaşilor“ (1902), realizate cu o tehnică folosită de el încă din 1898. Cineastul utiliza trucajele nu cu scopul de a găsi noi mijloace de expresie artistică, ci numai pentru a uimi, dar el a fost cel care, din primii ani ai istoriei cinematografului, a descoperit şi utilizat majoritatea trucajelor cunoscute şi azi.

Iată câteva extrase din subiectele celor aproape 500 de filme ale sale, conform unui catalog al epocii:

… Un chimist… își așază propriul cap pe o masă. Fixândui un tub de cauciuc legat de o pompă, el începe să o manevreze. Îndată capul său începe să se umfle, devenind colosal. Chimistul, speriat, îl dezumflă, deschizând supapa tubului…“ („Omul cu capul de cauciuc“). Sau: „… Doi negri aduc un tort care se sparge în bucăţi, făcând să apară un dansator grotesc care începe de îndată să danseze Cakewalk, în timp ce braţele şi picioarele sale se detaşează de corp şi încep să danseze separat…“ („Cake walk infernal“).

Georges Méliès a fost, în acelaşi timp, primul care a realizat “filme cu subiect”, întâmplări realiste înscenate în vederea filmării lor. Astfel, el a produs (era propriul său scenarist, decorator, regizor și producător, fiind adesea și principalul interpret) între altele: „Afacerea Dreyfus“, „Jeanne D’Arc“, realizat cu participarea a 500 de figuranți, „Incendiatorii“, o dramă realistă. A fost, în acelaşi timp, cel dintâi care a folosit actori în film, teoretizând într-un foarte interesant studiu activitatea sa în acest domeniu. La început, când actorii profesionişti dispreţuiau cinematografia, Méliés i-a folosit în filmele sale ca interpreţi pe soţia sa, pe copiii săi, pe portar, grădinar, femeia de serviciu, vecinii…

Georges Méliès

Mai târziu, a realizat spectacole mai pretenţioase („Benvenuto Cellini“, „Faust“, „Bărbierul din Sevilla“, „Hamlet“), în care apăreau şi actori cunoscuți. Georges Méliès a conceput primul studio cinematografic din istorie, a fost primul care a folosit pentru filmare lumina artificială, primul care a realizat filme cu imagini subacvatice și a avut o preocupare majoră pentru arta realistă, consacrându-se, în afara filmelor fantastice şi a feeriilor, şi unor filme de profil. După ce, în prefaţa scenariului său pentru filmul „Robinson Crusoe“, precizează că „versiunea noastră nu este o pantomimă sau o serie de scene fantastice, ci o piesă care reia toate elementele romanului“, a vorbit despre ceea ce „contribuie la crearea în acest film a minunatului său realism“.

Această preocupare se leagă de poziția lui vădit progresistă. Pe lângă „Afacerea Dreyfus“, în care realizatorul a lăsat să se vadă simpatia sa pentru condamnatul nevinovat, a fost autorul filmului „Civilizaţie de-a lungul erelor“, de care a fost mândru pâ la sfârşitul vieţii.

Afectat de “afaceriştii cinematografiei”, pentru că apăruseră deja primele monopoluri din industrie, Georges Méliès spunea cu amărăciune în 1909:Profesiunea noastră trebuie să devină ceea ce niciodată nu ar fi trebuit să înceteze a fi: o profesiune artistică, care îţi permite să trăieşti şi să faci binele“.

Companii mari precum Pathé și Gaumont au început să domine industria, iar studioul lui mic, Star Film, nu a făcut față concurenței. În 1913, a intrat în faliment, iar Pathé i-a preluat o mare parte din echipamente și drepturile asupra filmelor produse de Star Film. Într-un moment de disperare, cineastul a distrus multe dintre negativele originale ale filmelor sale, le-a ars pentru a vinde nitratul de argint și celuloidul, obținând astfel o sursă mică de venit. Aproximativ 80% dintre operele sale au fost pierdute definitiv în acei ani. În perioada interbelică, era considerat o relicvă a trecutului, filmele lui nu mai erau proiectate, iar publicul anilor 1920-1930 habar nu avea de existența lui.

Georges Méliès

Curând însă Méliés a fost uitat. Dispărut din viaţa publică, nimeni nu-l mai recunoaştea în mizera prăvălioară de bomboane şi jucării pe care şi-o deschisese într-un gang insalubru al unei gări pariziene, după ce creditorii obţinuseră scoaterea la licitaţie a tuturor bunurilor sale.

Abia prin 1929 un gazetar la întâlnit întâmplător şi astfel, redescoperit, a mai putut trăi câţiva ani în linişte, într-un azil al artiştilor, la Orly. În 1931, i-a fost conferit titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare de către guvernul francez, iar în 1932, a fost susținut de o campanie publică pentru a primi sprijin financiar.

Ultimii ani ai acestui genial precursor al artei cinematografice au fost înfrumuseţaţi de o recunoașere tardivă și de noi planuri, neîmplinite însă. Georges Méliès, stimulat de propunerea realizării unui nou film şi de alte oferte hollywoodiene, a sperat să-şi reia activitatea, dar pe 21 ianuarie 1938, l-a răpus cancerul. Şi, ca o confirmare a tragicului sfârșit al vieții lui, în timpul războiului pe care nu l-a mai trăit, naziștii au devastat castelul din Orly, unde se afla aproape toată moștenirea lui Méliés: cărțile, desenele și scrisorile… Mormântul lui se află la Cimitirul Père Lachaise.

DS TW
No comments

leave a comment