După victoria în Bătălia de la Vaslui din 10 ianuarie 1475 (cunoscută și ca Bătălia de la Podul Înalt), Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei și-a anunțat izbânda trimițând, în ziua de 25 ianuarie, o scrisoare principilor creștini europeni.
Cercetătorii au identificat trei copii ale epistolei în limba italiană, două dintre ele aflându-se la Milano şi o a treia la Veneţia, în Biblioteca Marciana, şi încă o versiune în limba germană, care a fost păstrată la Viena.
Cel care a dus în Occident vestea victoriei domnitorului Moldovei a fost solul veneţian Paolo Ognibene, care venea dintr-o călătorie din Persia, de la Uzun Hassan, conducător al statului statului Akkoyunlu, care era căsătorit cu Despina Khatun (cunoscută și sub numele de Teodora Megale Komnene), iar aceasta făcea parte din dinastia greacă Theodoro din Crimeea, la fel ca prințesa Maria de Mangop, cea de-a doua soție a lui Ștefan cel Mare. Relațiile diplomatice ale conducătorului azer cu principii creștini din Italia, Ungaria, Austria, Polonia și Moldova erau foarte bune, mai ales pentru că aveau interese comune împotriva Imperiului Otoman aflat în plină expansiune. Paolo Ognibene, diplomatul ajuns în Moldova pe 29 noiembrie 1474, în drumul său spre Veneția natală, i-a lăsat domnitorului moldovean o scrisoare de la Uzun Hasan și a preluat de la Ștefan scrisoarea acestuia către papa Sixtus:
“Preasfinte întru Hristos Părinte și doamne al nostru preamilostiv. Facem cunoscut Sanctității Voastre că Assam Beg, prealuminatul principe, a trimis la noi solii săi, cerându-ne ca, împreună cu alți principi ai creștinătății, să ne pregătim cu bărbăție împotriva turcului și a grozavei sale puteri, din care pricină dăm de știre Sanctității Voastre că noi, cu toată puterea noastră pe care ne-a hărăzit-o nouă Dumnezeu Atotputernicul, suntem pururi pregătiți foarte, cu toată râvna și îndemnul inimii, să ne luptăm pentru creștinătate, cu toate forțele noastre.
Întru cele de mai sus, ambasadorul prealuminatei stăpâniri a Veneției, alesul bărbat Paolo Ognibene, întorcându-se de la pomenitul domn, prealuminatul Assam Beg, a poposit la noi și ne-am sfătuit cu el despre treburile creștinătății și i-am înfățișat voia inimii noastre și el ne-a făgăduit să se prezinte din partea noastră în fața Sanctității Voastre, din care pricină se cuvine a-i da acelui ambasador întreg crezământ, întocmai cum am vorbi noi cu Sanctitatea Voastră prin viu grai. Cunoaștem într-aceea că toate stau la Sanctitatea Voastră.
Îndemnăm, așadar, pe Sanctitatea Voastră ca, dimpreună cu alți prea puternici regi și principi, deopotrivă să vă dați silința ca să nu fie creștinătatea năpădită de preanetrebnicii necredincioși, iară noi nu singuri, ci cu ajutorul acelor principi să ne învrednicim a ne război.
Din târgul nostru Vaslui, în ziua a 29-a a lunii noiembrie 1474.
Al Sanctității Voastre preacredincios,
Ștefan voievod, domn al pământurilor Moldovei.
Preasfântului întru Hristos Părinte și domnului domn,
Papei Sixt al IV-lea, domnul nostru preamilostiv.
Tot Paolo Ognibene este cel care a dus vestea victoriei lui Ștefan din ianuarie 1475, pe care o auzise timpul șederii sale temporare la Buda.
Academicianul Constantin Esarcu, licențiat în Științe naturale la Paris, a studiat arhivele italiene și a tipărit traducerea scrisorii în două volume ale sale, “Documente istorice descoperite în arhivele Italiei” și ”Ștefan cel Mare în arhivele Veneției”, iar în 1897 Nicolae Iorga a publicat traducerea din limba germană a scrisorii care se află în arhivele vieneze.
Iată și conținutul scrisorii, așa cum este ea redată în volumul lui Esarcu:
„Către Coroana ungurească şi către toate ţările în care va ajunge această scrisoare, sănătate.
Noi, Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, tuturor cărora le scriu, şi vă doresc tot binele, şi vă spun Domniilor Voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii creştinătăţi şi în fiecare zi se gândeşte cum ar putea să supună şi să nimicească toată creştinătatea.
De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre că, pe la Boboteaza trecută, mai sus-numitul turc a trimis în ţara noastră şi împotriva noastră o mare oştire, în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman paşa beglerbegul; împreună cu acesta se aflau toţi curtenii sus-numitului turc, şi toate popoarele din Romania, şi domnul Ţării Munteneşti cu toată puterea lui, şi Assan beg, şi Ali beg, şi Schender beg, şi Grana beg, şi Oşu beg, şi Valtival beg, şi Serefaga beg, domnul din Sofia, şi Cusenra beg, şi Piri beg, fiul lui Isac paşa, cu toată puterea lui de ieniceri.
Aceşti mai sus-numiţi erau toţi căpitanii cei mari, cu oştile lor. Auzind şi văzând noi acestea, am luat sabia în mână şi, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare, şi pe toţi i-am trecut sub ascuţişul sabiei noastre; pentru care lucru, lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru.
Auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor îşi puse în gând să se răzbune şi să vie, în luna lui mai, cu capul său şi cu toată puterea sa împotriva noastră şi să supună ţara noastră, care e poarta creştinătăţii şi pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această poartă, care e ţara noastră, va fi pierdută – Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva – atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie.
De aceea, ne rugăm de Domniile Voastre să ne trimiteţi pe căpitanii voştri într-ajutor împotriva duşmanilor creştinătăţii, până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulţi potrivnici şi din toate părţile are de lucru cu oameni ce-i stau împotrivă cu sabia în mână.
Iar noi, din partea noastră, făgăduim, pe credinţa noastră creştinească şi cu jurământul Domniei Noastre, că vom sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru. Aşa trebuie să faceţi şi voi, pe mare şi pe uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Atotputernic, noi i-am tăiat mână cea dreaptă. Deci, fiţi gata, fără întârziere.
Dată în Suceava, în ziua de Sfântul Pavel, luna ianuarie în 25, anul Domnului 1475.
Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei”.
Puteți citi și:
Olena, fiica lui Ștefan cel Mare, ucisă în temniță la Moscova
Mircea / July 25, 2022
Fără contingentele de oșteni profesioniști polonezi, maghiari și secui, soarta bătăliei de la Podul Înalt ar fi fost alta. Să -i mulțumim întâi lui Giorgi Kastriota, “Skanderbeg” , care a ținut oastea lui Soliman Hadâmbul cu ochii în soare în fața cetății Kruja,din Albania.Sa-i mulțumim apoi lui Mahomed Cuceritorul, care a luat la Nervi, decizia neinspirată de a reloca oastea otomană în Moldova, în timpul iernii.Geniul lui Ștefan a fost cu adevărat alegerea locului în care turcii să fie nevoiți să accepte lupta esențială.Insa bătălia m-am fost ușoară, când Ștefan a coborât cu boierii dealul Racova, a fost împins spre Scânteia de turci, legendele spun că ar fi fost chiar nevoit să se ascundă în vârful unui copac Contingentul polono -maghiaro -secuiesc a fost cel care a înfrânt dorința de luptă a turcilor și aliaților lor.La acea vreme,un oștean antrenat și echipat corespunzător făcea cât 10 țărani luați de pe câmp, cu arme improvizate din unelte agricole.Cand disperarea și panica au pus în sfârșit stăpânire pe turci, a fost ușor pentru detașamentele țărănești să urmărească și să nimicească detașamentele turcești disperate, retrăgându -se în dezordine, afectate de foame și cu moralul la pământ… Nu-i de mirare că și Matei Corvin a revendicat pentru sine victoria, oamenii lui au jucat un rol crucial.SI acum vă întreb, dacă “trădătorul” vornic Crăsnaș n-ar fi facilitat retragerea lui Corvin in siguranță,de pe câmpul de bătălie de la Baia,cine ar fi sărit în sprijinul lui Ștefan în ianuarie 1475 ?! Pentru că dacă ar fi căzut în mâinile lui Ștefan, Corvin ar fi fost sigur executat, știută fiind impulsivitatea lui Ștefan..Ori campania lui Corvin a fost o retaliatie pentru campania de jafuri și distrugeri a lui Ștefan întreprinsă prin secuime, pentru a-l destabiliza pe Corvin..
/