AcasăRăzboaie și revoluțiiAl Doilea Război MondialPhilippe Petain, de la Verdun la Vichy

Philippe Petain, de la Verdun la Vichy

Philippe Petain

Henri Philippe Benoni Omer Joseph Petain, mareșal al Franței și șef al statului în timpul Regimului de la Vichy, s-a născut în Cauchy-à-la-Tour pe 24 aprilie 1856. Unchiul său a fost părintele Lefebrve, preot catolic, fost luptător în armata lui Napoleon Bonaparte, iar povestirile despre armată pe care acesta i le-a spus micului Petain l-au determinat pe adolescent să se înroleze în armata franceză în 1876, iar în 1887 a fost admis la Academia Militară Saint-Cyr și apoi la Școala Superioară de Război din Paris.

În 1890 Petain a fost avansat la gradul de căpitan, iar în 1900 a devenit maior și comandant de batalion. Tânărul locotenent Charles de Gaulle, care a fost sub comanda lui în acele vremuri, scria despre această perioadă: „primul colonel, Pétain, m-a învățat Arta Conducerii”.

Philippe Petain

În primăvara anului 1914, Petain a primit comanda unei brigăzi, deși avea încă gradul de colonel și s-a remarcat rapid în timpul luptelor din Primul Război Mondial, fiind mai târziu considerat un erou și un „salvator al Verdunului”.

La sfârșitul lunii august 1914 a fost avansat la gradul de general de brigadă și i s-a dat comanda Diviziei a 6-a în timpul primei bătălii de la Marna, iar în octombrie 1914 a fost avansat la comanda Corpului al 33-lea de armată, apoi a primit comanda Armatei a 2-a, pe care a condus-o în ofensiva din Champagne din toamna aceluiași an.

Este perioada în care și-a cucerit faima de cel mai de succes comandant de pe frontul de vest.

Philippe Petain a comandat Armata a 2-a încă de la începutul Bătăliei de la Verdun și, în timpul desfășurării luptei, a fost promovat comandant al Grupului de Armate Centru, compus din 52 de divizii. Datorită uriașului său prestigiu militar, Pétain a ocupat pentru puțină vreme și funcția de șef al Marelui Stat Major, după care l-a înlocuit pe Nivelle, în 1917, în funcția de comandant suprem al armatei franceze, după dezastrul „ofensivei Nivelle” și rebeliunea soldaților francezi care a urmat dezastrului.

Philippe Petain

Petain a înăbușit revolta soldaților prin pedepsirea liderilor răsculaților, dar, în același timp, a îmbunătățit condițiile de viață ale soldaților, oferindu-le hrană, îmbrăcăminte și încartiruire, dar și mai multe permisii. În noiembrie 1918 Philippe Petain a fost avansat la gradul de mareșal.

În epocă au circulat zvonuri că ar fi fost un afemeiat și că, în momentul declanșării bătăliei de la Verdun, ar fi fost adus pe front direct din alcovul uneia dintre multele sale amante. După război, Pétain s-a căsătorit cu o veche iubită, Madame Hardon, care a rămas alături de el până la sfârșitul vieții.

După Conferința de Pace de la Paris a fost încurajat să intre în politică, dar a preferat să rămână în armată, iar în 1931 s-a retras ca inspector general al armatei. Avea deja vârsta de 75 de ani.

Până în vara anului 1940, Petain a fost foarte prețuit atât în țară, cât și în străinătate. Premierul francez Paul Reynaud l-a cooptat în cabinet împreună cu generalul Maxime Weygand și nou promovatul general de brigadă de Gaulle, sperând că acest trio va ajuta la reînnoirea spiritului de rezistență și la stimularea patriotismului francezilor.

Pe 22 iunie, însă, Philippe Petain a semnat armistițiul cu Germania Nazistă, prin care accepta ca Reich-ul să preia controlul asupra nordului și vestului Franței, a coastei atlantice, inclusiv asupra Parisului. Guvernului francez îi revenea controlul asupra a aproximativ două cincimi din teritoriul Franței metropolitane. Capitala de jure a rămas Parisul, dar capitală administrativă a fost desemnat orașul Vichy.

Camera Deputaților și Senatul s-au reunit într-o ședință comună pe 10 iulie pentru a ratifica armistițiul și, în aceeași ședință, cu 569 voturi pentru, 80 împotrivă și 18 abțineri, Pétain a primit dreptul de a promulga o nouă constituție, care ducea la încheierea celei de-a treia Republici Franceze. În ziua următoare, Pétain și-a asumat puteri dictatoriale, ca „Șef al statului”, a început să blameze A Treia Republică Franceză și a pus bazele unui regim autoritarist.

Philippe Petain

Deviza națională „Liberté, égalité, fraternité” a fost înlocuită cu una nouă: „Travail, famille, patrie” (Muncă, familie, patrie), apoi mareșalul s-a folosit de puterile sale pentru a demite funcționarii republicani, a instituit o jurisdicție excepțională, a proclamat legi antisemite și a dat ordine de întemnițare a oponenților și refugiaților străini.

Istoricii consemnează totuși că, atunci când Hitler s-a întâlnit cu Philippe Petain la Montoire, în octombrie 1940, pentru a discuta pe tema rolului Franței în noua „ordine europeană”, mareșalul „l-a ascultat pe Hitler în tăcere. Nici măcar o dată nu a rostit un cuvânt de simpatie pentru Germania”.

După ce britanicii au atacat și scufundat flota franceză de la Mers el Kébir și de la Dakar, Pétain a hotărât să colaboreze cu ocupantul nazist și a acceptat crearea unei forțe armate colaboraționiste „Milice française”, pusă sub comanda maiorului SS Joseph Darnand.

Bătrânul mareșal Philippe Pétain a aprovizionat forțele Axei cu mari cantități de bunuri și stocuri de alimente și a ordonat trupelor din subordinea guvernului său staționate în colonii să se angajeze în lupte împotriva Aliaților în Dakar, Siria, Madagascar, Oran și Maroc, pentru a respecta prevederile armistițiului din 1940.

După 11 noiembrie 1942, deși Franța vichyistă a continuat să existe din punct de vedere oficial, Pétain a fost doar un om de paie, iar naziștii au abandonat orice urmă de independență a guvernului de la Vichy. Pe 7 septembrie 1944, mareșalul și alți câțiva membri ai guvernului său au fost mutați cu forța în Sigmaringen, iar la scurtă vreme și-a dat demisia din funcția de șef al statului.

În 1945, Pétain a fost judecat pentru colaboraționism și, după ce a fost găsit vinovat, a fost condamnat la moarte prin împușcare. Charles de Gaulle i-a comutat sentința la închisoare pe viață, datorită vârstei înaintate, dar mai ales datorită meritelor din timpul Primului Război Mondial.

Exilat în închisoarea de pe Île d’Yeu, o insuliță din Oceanul Atlantic, starea de sănătate a lui Philippe Petain s-a degradat rapid, având nevoie de îngrijire continuă. A murit la vârsta de 95 de ani, pe 23 iulie 1951, și a fost îngropat în complexul penitenciar.

Niciun comentariu

Lasă un comentariu