Janusz Korczak și-a dedicat viața copiilor, apărându-le drepturile cu o viziune revoluționară pentru începutul secolului XX. Conducător al orfelinatului evreiesc din Varșovia, a refuzat salvarea personală în timpul Holocaustului și a ales să-și însoțească micii protejați până în ultimele clipe, în lagărul de la Treblinka.
Korczak a venit pe lume pe 22 iulie 1878 la Varșovia, într-o familie de evrei, și a fost fiul avocatului Joseph Goldszmit și al Cecyliei. Situația financiară relativ bună a părinților a început să se deterioreze din cauza bolii mintale de care suferea tatăl, care a fost ulterior internat într-un centru psihiatric. Când acesta a murit, tânărul, care avea 17-18 ani, a început să dea meditații pentru a-și întreține familia, iar mama a fost nevoită să închirieze câteva dintre camerele apartamentului lor din Varșovia.
În anul 1898, s-a înscris la Facultatea de Medicină de la Universitatea Imperială, iar un an mai târziu a călătorit pentru prima dată în străinătate, în Suedia, unde a studiat pedagogia lui Johann Pestalozzi.
A urmat apoi „Universitatea zburătoare”, o universitate clandestină care promova auto-educarea și, în acea perioadă, a învățat pe propria piele ce înseamnă sărăcia și viața în cartierele mărginașe. Janusz a absolvit medicina în martie 1905 și imediat a fost înrolat ca medic pe front de către armata țaristă, participând la războiul ruso-japonez.
Întors în orașul natal la sfârșitul lui martie 1906, a lucrat, timp de șapte ani, ca pediatru la Spitalul de Copii „Berson și Bauman”, perioadă în care a locuit într-un apartament în interiorul spitalului, fiind un fel de „medic intern”. Era practic mereu de gardă și, de multe ori, cerea doar o plată simbolică pentru serviciile oferite pacienților săraci sau le oferea el bani pentru medicamente, dar nu ezita să ceară onorarii ridicate de la cei bogați.
În anii următori a făcut mai multe stagii de pregătire în străinătate, a urmat rezidențiate în diverse clinici pentru copii, a vizitat cămine pentru orfani și instituții de binefacere. Între 1904 și 1908, a participat la tabere de vară organizate pentru copiii evrei și polonezi, în 1906 a publicat cartea „Copilul salonului”, devenită celebră, iar în 1909 s-a alăturat societății evreiești „Ajutor pentru orfani”, care, câțiva ani mai târziu, avea să construiască „Casa Orfanilor”, al cărei director a devenit.
În timpul Primului Război Mondial, medicul a fost solicitat să lucreze în adăposturile pentru copiii ucrainieni din Kiev. Aici a cunoscut-o pe Maria Rogowska Falska, care administra un cămin pentru băieți. Începând cu anul 1919, Korczak și Maria Falska au fondat orfelinatul Casa Noastră, în care erau îngrijiți copiii polonezi rămași fără părinți.
La începutul lui noiembrie 1940, Casa Orfanilor a fost mutată în ghetou, pe strada Chłodna. Pentru că a intervenit să oprească mutarea, Korczak a fost arestat pe loc, naziștii l-au încarcerat în închisoarea Pawiak, dar a fost eliberat pe cauțiune după câteva săptămâni.
Bătrânul medic și-a petrecut ultima perioadă a vieții în ghetoul din Varșovia. Igor Newerly, cel care mai târziu avea să devină biograful lui, a încercat să îi facă rost de documente false pentru a trece în partea liberă a orașului, dar Korczak le-a refuzat. În timpul operațiunii numită „Marea Acțiune”, prima etapă a exterminării populației din ghetoul Varșoviei de către naziști, a respins din nou orice ajutor, pentru că nu voia sub nicio formă să-i părăsească pe micuți și personalul orfelinatului.
La sfârșitul lui iulie 1942, în ziua deportării, Korczak și-a însoțit copiii până la Umschlagplatz, de unde naziștii aveau să-i transporte spre lagărele de concentrare. În jur de 200 de orfani și câteva zeci de profesori au participat la acest marș al morții. Potrivit unor martori, micuții au mers grupați doi câte doi purtând steagul verde al regelui Mateiaș I, eroul unuia dintre romanele scrise de profesorul lor în 1922. Fiecare copil ducea cu el jucăria sau cartea preferată, iar unul dintre băieții aflați în fruntea convoiului cânta la vioară.
Janusz Korczak a fost urcat într-unul dintre trenurile care au plecat spre lagărul nazist de la Treblinka și nu s-a mai aflat niciodată nimic despre soarta lui. Povestea sa este menționată și în cartea „Pianistul” a lui Władysław Szpilman: „Profesorul le-a spus orfanilor că pleacă toți la țară, așa că ar trebui să fie veseli. În sfârșit, vor putea schimba zidurile sufocante ale orașului pentru pajiști cu flori, pâraie în care se vor putea îmbăia, păduri pline de fructe de pădure și ciuperci. Le-a spus să poarte hainele lor cele mai bune și așa au ieșit în curte, doi câte doi, frumos îmbrăcați și fericiți”.
După un timp, în Varșovia au apărut zvonuri că trenurile cu orfani au fost deviate și că doctorul Korczak și copiii ar fi supraviețuit, dar nu există nicio bază reală pentru aceste versiune. Cel mai probabil, bătrânul doctor și orfanii evrei au fost uciși într-o cameră de gazare imediat după sosirea la Treblinka.
