Baroneasa Margaret Thatcher

Margaret Thatcher a fost supranumită „Doamna de Fier” datorită stilului ei ferm și lipsit de compromisuri, atât în politica internă, cât și pe scena internațională. Porecla a apărut în 1976, când un ziar sovietic, Krasnaya Zvezda, a folosit această expresie pentru a-i critica discursurile vehement anticomuniste. În mod ironic, eticheta a fost preluată în Occident și transformată într-un simbol al determinării ei. Thatcher și-a consolidat reputația prin adoptarea unor politici economice dure, prin confruntarea deschisă cu sindicatele și prin poziția inflexibilă adoptată în timpul Războiului din Falkland, când și-a demonstrat voință politică remarcabilă.

Margaret Hilda Roberts, viitoarea baroneasă Margaret Thatcher, s-a născut pe 13 octombrie 1925 în orașul Grantham din Lincolnshire, în partea de est a Angliei. Tatăl său a fost Alfred Roberts, proprietarul unui mic magazin din oraș, iar mama se numea Beatrice Roberts.

A fost o elevă silitoare, a urmat școala de fete din Kesteven și, începând cu anul 1944, s-a înscris la Colegiul Somerville, unde a studiat chimia. Tânăra a devenit șefa Asociației Universitare Conservatoare din Oxford în 1946, fiind cea de-a treia femeie care a ocupat această poziție, iar după absolvire, a lucrat ca cercetător chimist pentru British Xylonite și pentru J. Lyons and Co.

În 1951, s-a căsătorit cu Daniel Thatcher, un înstărit om de afaceri, cu care a avut doi copii. Baroneasa a fost prima femeie aleasă în funcția de lider al unui partid politic în Regatul Unit, dar și primul premier britanic care a ocupat această funcție de trei ori consecutiv, în 1979, 1983 și 1987.

“După ce mi-am făcut studiile la Oxford, unde mi-am luat diploma în chimie, timp de 4 ani m-am dedicat cercetării în domeniul acestei ştiinţe, în 1951 m-am căsătorit. Am doi băieţi gemeni Mark, care studiază la Oxford, şi Carol, care este la University College din Londra.

După căsătorie am studiat dreptul, iar cu începere din anul 1954 am început să practic avocatura. Concomitent m-au atras activităţile politice şi sociale. În cadrul alegerilor generale din 1959, am câştigat un mandat de deputat în Parlament, ca reprezentant al circumscripţiei electorale Finchley, şi de atunci continui s-o reprezint în Parlament. Strădaniile mele au fost remarcate. În octombrie 1961, am fost numită secretar parlamentar, ministru al pensiilor şi asigurării naţionale. În octombrie 1968, am devenit ministru al transporturilor, iar în octombrie 1969 ministru al educaţiei, în iunie 1970, am devenit secretar de stat pentru educaţie şi ştiinţă, membru al lui Privy Council.

Pretutindeni în lume se aşteaptă enorm de mult din partea educaţiei. S-a ajuns până acolo încât, dacă sunt dificultăţi în domeniul transporturilor sau pe plan social, soluţiile să fie căutate, în primul rând, în domeniul educaţiei. Se afirmă, pe bună dreptate, că marile probleme ale educaţiei sunt, în bună măsură, comune pentru întreaga lume. Soluţiile însă sunt diferite şi depind de doi factori. Primul ţine de trecut şi se referă la tradiţiile şi istoria dezvoltării învăţământului în fiecare ţară. La noi, în Anglia, de pildă, cântăreşte mult în adoptarea soluţiilor faptul că unele şcoli au o istorie de patru sau cinci secole, iar Universitatea din Oxford şi-a început activitatea în secolul al XIII-lea. Un al doilea factor determinant în alegerea soluţiilor îl constituie viitorul, respectiv necesităţile dezvoltării societăţii în deceniile următoare. În sfârşit, adoptarea soluţiilor este determinată de factorul economic, de modul de viaţă al unei naţiuni”, mărturisea politicianul britanic în 1971, an în care s-a aflat într-o scurtă vizită în România.

În ziua în care a devenit premier al Marii Britanii, a spus, citându-l de Sfântul Francisc de Assisi, fondatorul ordinului Franciscanilor: „Acolo unde este neînțelegere, să aducem armonie. Acolo unde este greșeală, să aducem adevăr. Acolo unde este îndoială, să aducem credință. Acolo unde este disperare, să aducem speranță (…) Acum avem treabă de făcut”.

Băutura ei preferată era whisky-ul și a fost fotografiată deseori cu ţigara în mână, dar, în acelaşi timp, era atentă la conduită atât în public, cât și în timpul întâlnirilor private. Agenţii săi de pază au povestit că avea în permanență o atitudine prietenoasă și grijulie față de cei care o serveau.

Baroneasa Margaret Thatcher s-a stins din viață în dimineața zilei de 8 aprilie 2013, la hotelul Ritz din Londra, în urma unui accident vascular cerebral. Se cazase într-unul din apartamente în perioada Crăciunului precedent, pentru că îi era greu să urce scările casei sale din Chester Square.

Guvernul britanic a organizat în onoarea fostului premier funeralii impresionante. Peste două mii de persoane au participat la ultima slujbă oficiată pentru Doamna de Fier la Catedrala Sf. Paul din Londra, Regina Elisabeta a II-a fiind și ea prezentă la ceremonii.