Ecaterina a venit pe lume pe 7 decembrie 1783 și a fost fiica contelui Pavel Martinovici Skavronsky, ministru plenipotențiar la Napoli, cunoscut pentru dragostea lui extraordinară pentru muzică, și a Ekaterinei von Engelhardt, nepoata și, în același timp, favorita prințului Grigori Potemkin. Copila a fost educată la curtea țarinei Ecaterina cea Mare și a Mariei Feodorovna, devenind mai târziu domnișoară de onoare pentru cea din urmă.
În 1800, țarul Paul I al Rusiei, care era cunoscut pentru capriciile sale, a aflat că generalul Piotr Bagration era îndrăgostit în secret de Ecaterina. Împăratul obișnuia adesea să încurajeze căsătoriile membrilor curții imperiale și într-o zi, aflându-se la Palatul Gatchina, a anunțat brusc că vrea să participe la mariajul lui Bagration cu contesa Ecaterina Skavronskaya. Aceasta era însă îndrăgostită de contele Peter von der Pahlen și viitorul mire a fost șocat când a auzit spusele suveranului. Nimeni nu a îndrăznit să îl contrazică pe monarh, iar nunta a avut loc pe 2 septembrie, în capela Palatului Gatchina, lângă Sankt Petersburg.
Generalul Louis Alexandre Andrault de Langéron a povestit mai târziu despre această uniune: „Bagration s-a căsătorit cu tânăra nepoată a marelui prinț Potemkin, dar Bagration era un simplu soldat cu maniere rudimentare și era extrem de urât. Soția lui era la fel de albă precum era el de negricios. Ea era frumoasă ca un înger, strălucitoare, cea mai vie dintre frumusețile din Sankt Petersburg și nu putea fi fericită cu un astfel de soț pentru mult timp”.
Cuplul nu a avut copii și în anul 1805 prințesa s-a despărțit de soțul ei și a plecat în Europa. A călătorit cu o trăsură special făcută pentru ea, care avea un pat înăuntru, toate bagajele fiind puse la exterior. A numit trăsura „dormeză” și a ajuns să fie cunoscută ca „Prințesa Rătăcitoare”. Bagration a chemat-o înapoi în Rusia de mai multe ori și i-a trimis scrisori înflăcărate, dar ea a decis să rămână în străinătate, folosind scuza că este bolnavă și are nevoie de tratament medical. În Europa, a avut un mare succes, fiind numită “Le Bel Ange Nu” (frumosul înger nud), datorită obiceiului ei de a purta rochii semitransparente sau „Pisica Albă”, datorită senzualității deosebite. Lordul Palmerston, ministrul britanic de Externe, a notat în memoriile sale că prințesa purta doar muselină indiană translucidă, care era aproape lipită de silueta ei. De la mama ei, Ecaterina moștenise o față angelică, pielea albă, ochii albaștri și părul auriu. Chiar și după ce împlinise 30 de ani se spunea că avea tenul unei copile de 15 ani.
Soțul ei, prințul Bagration, nu a acceptat să se spună în prezența sa vreun cuvânt împotriva ei, insistând că trebuie să o apere orice ar fi. Cheltuielile pentru recepții și haine de lux erau uriașe, dar el a rămas un soț generos și a continuat să-i plătească facturile. Bagration chiar s-a certat cu mama prințesei, care începuse să fie enervată de extravaganțele fiicei. În 1808, țarul a oferit un ordin militar soțiilor acelor generali care se remarcaseră în mod special în timpul războaielor. Prințesa Bagration a fost ocolită, iar mândria bărbatului a fost profund rănită, susținând că Ecaterina îi poară numele, iar acest lucru trebuie să fie suficient. În anii următori prințul a plătit mii de ruble pentru datoriile pe care Ecaterina le acumulase datorită stilului de de viață luxos în Viena, oraș în care se stabilise.
Frumoasa prințesă a avut aici o relație cu diplomatul saxon Friedrich von der Schulenberg, apoi cu Prințul Louis Ferdinand al Prusiei, care a pus capăt aventurii pe care o avea cu Eleonore de Solms-Hohensolms-Lich pentru ea, apoi a devenit amanta foarte influentului prinț Klemens von Metternich și a avut o fiică cu el. Fetița s-a născut la Viena, pe 29 septembrie 1810, a fost numită Marie-Clementine, după prenumele tatălui, care i-a recunoscut oficial paternitatea, și a locuit cu familia Metternich din 1814 până când s-a căsătorit.
Prințul Bagration, în ciuda vârstei înaintate, a continuat să lupte pentru Rusia în războiele napoleoniene. În cele din urmă, în bătălia de la Borodino din 26 august 1812, a fost rănit la un picior, a făcut cangrenă din cauza lipsei medicamentelor și a murit două săptămâni mai târziu, pe 12 septembrie.
În 1815, prințesa Ecaterina a salutat victoria armatei ruse asupra lui Napoleon, iar în timpul Congresului de la Viena a organizat un mare bal în onoarea țarului rus Alexandru I, căreia i-a devenit prietenă intimă.
În același an s-a mutat la Paris, iar poliția secretă i-a pus luxoasa reședință aflată pe Rue du Faubourg Saint-Honoré sub supraveghere, pentru că a fost considerată periculoasă prin influența ei politică.
Aici, printre prietenii ei apropiați s-au aflat o mulțime de celebrități: Stendhal, Benjamin Constant, marchizul de Custine și chiar regina Greciei. Bucătarul prințesei era Marie-Antoine Carême, fondatorul conceptului Haute Cuisine. Scriitorul Honore de Balzac era și el un vizitator frecvent al salonului Ecaterinei, amuzandu-le pe doamne cu poveștile sale.
Pe 18 ianuarie 1830, frumoasa prințesă s-a căsătorit la Paris cu generalul și diplomatul britanic Sir John Hobart Caradoc, al doilea baron Howden și Grimston, care era cu cincisprezece ani mai tânăr decât ea. Cuplul nu a avut copii și nu după mult timp cei doi s-au despărțit, apoi ea a plecat la Londra.
Ecaterina Bagration a fost moștenitoarea colecției fabuloase de bijuterii a unchiului ei, prințul Grigori Potemkin, și este posibil ca finanțele să i se fi epuizat spre sfârșitul vieții. Se știe că a vândut unele obiecte de artă și bijuterii, inclusiv faimosul „Diamant Potemkin”, care avea să fie cumpărat de împăratul Napoleon al III-lea pentru soția sa, împărăteasa Eugénie.
Bătrâna doamnă a murit pe 2 iunie 1857, la vârsta de 73 de ani, în timpul unei călătorii pe care a făcut-o la Veneția, și a fost înmormântată în cimitirul de pe Insula San Michele.
Diamantul care intrase în posesia lui Eugenie Bonaparte a ajuns în Anglia când fosta familie regală franceză a plecat în exil și a fost scos la licitație de Casa Christies, fiind cumpărat de familia princiară Gaekwad din India. La un moment dat a fost vândut din nou, iar acum se pare că ar fi în proprietatea unei persoane private din Rusia.
