Când Louise Renée de Penancoët de Kéroualle a ajuns la Curtea Angliei, nimic nu părea să anunțe influența pe care avea să o exercite asupra regelui Carol al II-lea. Devenită metresa suveranului și ducesă de Portsmouth, s-a aflat timp de mai bine de un deceniu în centrul vieții politice de la Londra, păstrând în același timp legături strânse cu Franța lui Ludovic al XIV-lea. Bănuită că servea interesele Versailles-ului, Louise a fost una dintre cele mai detestate femei din regat, dar ostilitatea publică nu i-a slăbit poziția lângă rege. Ascensiunea, favorurile considerabile de care s-a bucurat și rolul pe care l-a jucat între două curți rivale au transformat-o într-una dintre cele mai controversate figuri feminine ale Angliei.
Louise Renée de Penancoët de Kéroualle s-a născut pe 5 septembrie 1649 la castelul Keroual, lângă Brest, și a fost fiica unor nobili al căror venit nu era prea mare, astfel că viața familiei era plină de privațiuni. A fost educată la o mănăstire a ursulinelor, unde una dintre mătușile ei era călugăriță și, ajunsă la adolescență, ducele de Beaufort, verișorul regelui Ludovic al XIV-lea, i-a promis că o va introduce la curtea regală și că o va sprijini să devină domnișoară de onoare a Ducesei de Orléans, care era cumnata și verișoara suveranului.
Protectorul ei a murit după scurt timp, dar Louise a ajuns totuși la Versailles în 1669 și a intrat în serviciul Annei Henrietta, care era sora lui Carol al II-lea al Angliei. În 1670, tânăra a însoțit-o pe aceasta la Dover, unde a mers să-și întâlnească fratele, ocazie cu care frumoasa Louise l-a cunoscut pe suveranul englez.
După moartea prematură a Annei Henrietta la doar 26 de ani, Ludovic al XIV-lea a trimis-o pe Louise în Anglia, unde a devenit doamnă de onoare a soției regelui, Ecaterina de Braganza.
Mai târziu s-a spus că Louise fusese trimisă la curtea Angliei cu scopul de a deveni metresa lui Carol al II-lea, iar tânăra și-a îndeplinit cu succes misiunea. În plus, în 1675, a obținut titlul de duce de Richmond pentru unicul ei fiu, Charles Lennox.
În ciuda îndelungatei relații intime cu regele Angliei, Louise i-a rămas mereu loială adevăratului său rege, Ludovic al XIV-lea, care, drept mulțumire, îi trimitea deseori cadouri generoase.
În august 1673, a primit titlurile de baroneasă de Petesfield, contesă de Fareham și ducesă de Portsmouth, iar veniturile ei au crescut de la an la an. Doar în 1677 frumoasa metresă regală a primit de la suveran 27.300 de lire sterline, iar în 1681 suma care i-a fost oferită s-a ridicat la 136.000 de lire sterline.
Cu toată antipatia curtenilor, Louise a reușit să rămână în grațiile lui Carol al II-lea, iar în ziua decesului acestuia, pe 6 februarie 1685, s-a aflat lângă patul lui de moarte. Suveranul muribund i-a cerut fratelui său, Iacob, să aibă grijă de fostele amante: „Poartă-te bine cu baroneasa de Portsmouth și n-o lăsa pe săraca Nelly să moară de foame”, au fost ultimele lui cuvinte.
După decesul lui, influența Louisei la curte a scăzut însă rapid și a fost nevoită să se retragă în Franța, a pierdut pensia și titlurile dăruite de Carol al II-lea, iar ultima parte a vieții și-a petrecut-o la Aubigny, unde a fost hărțuită de creditori, dar a reușit să aibă un trai relativ decent datorită pensiei pe care i-o acordase Ludovic al XIV-lea.
Fosta mare frumusețe a curții regale de la Londra a murit la Paris, pe 14 noiembrie 1734, la vârsta de 85 de ani.
