Radu Tudoran, Toate pânzele sus!

Cărțile lui — de la romanul-odisee „Toate pânzele sus!” până la „Fiul risipitor”, „Privighetoarea de ziuă”, „Maria și marea” sau „Ultima poveste” — i-au adus o popularitate uriașă în rândul cititorilor. În spatele acestei notorietăți se ascundea însă un om discret, disciplinat și constant în munca lui, un scriitor care a reușit să transforme pasiunea pentru călătorii și pentru destinele umane într-o operă care a trecut proba timpului.

 

Radu Tudoran s-a născut pe 8 martie 1910, în localitatea Blejoi din Prahova, tatăl lui fiind Alexandru Bogza, funcționar al marinei comerciale. Numele de botez a fost Nicolae, iar frații săi au fost scriitorul Geo Bogza și muzicianul și filosoful Alexandru Bogza.

Viitorul scriitor a terminat Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu în 1930 și Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu, în 1932. Timp de șase ani, a fost ofițer al Armatei Române, dar a renunțat la cariera militară în 1938, an în care a debutat cu un reportaj în revista “Lumea românească”, publicație ce era condusă la acea vreme de Zaharia Stancu. Scriitorul și-a schimbat numele din Nicolae Bogza în Radu Tudoran, pentru a nu se face nicio asociere cu fratele său, deja celebrul Geo Bogza.

În 1940, i-a apărut prima carte, volumul de nuvele “Orașul cu fete sărace”, iar anul următor a văzut lumina tiparului romanul “Un port la răsărit”. În timpul primilor ani ai instaurării regimului comunist, Radu Tudoran a scris câteva articole în care critica extremismul și politica sovietică, ceea ce a dus la marginalizarea lui. Cu banii strânși în scurta carieră de scriitor, s-a stabilit la Brăila, unde a început construirea unei goelete cu care visa să plece în lume.

Intrat în dizgrația autorităților, nu a mai putut publica nimic, dar s-a ocupat de traduceri, în special din autori ruși, acesta devenind singurul mijloc de a-și câștiga existența. În anii ’50, s-a căsătorit cu Ileana Iordache, fiica eminentului istoric și critic literar Vladimir Streinu. Ileana era studentă la Actorie, avea cu 20 de ani mai puțin decât el și suferea, din cauza activității politice a tatălui său din perioada interbelică, de nenumărate restricții.

Angajată la Teatrul Național, ea a fost susținătoarea familiei în acele vremuri în care Tudoran nu avea drept de semnătură, iar distinsul ei tată fusese concediat de la Revista Fundațiilor Regale și dat afară din învățământ din cauza atitudinii anticomuniste, fiind nevoit să lucreze ca paznic și ghid al muzeelor din Parcul Herăstrău sau ca muncitor mozaicar.

Radu Tudoran și-a făcut revenirea pe scena literară cu romanul “Toate pânzele sus!”, publicat în anul 1954. Cartea nu a fost bine primită de critică, dar a avut un succes uriaș la public. În 1968, Studioul cinematografic București a comandat șantierului naval din Tulcea construcția goeletei “Speranța”, la care visa scriitorul, pentru a turna filmul “Toate pânzele sus!”, inspirat din romanul cu același nume.

Producția a fost regizată de Mircea Mureșan și a fost filmată în anii 1975 – 1976, bucurându-se de o distribuție excepțională: Ion Besoiu, Ilarion Ciobanu, Sebastian Papaiani, Jean Constantin, George Paul Avram, Cristian Șofron, Julieta Szönyi.

Radu Tudoran a continuat să trăiască retras până la sfârșitul vieții, dar a publicat numeroase volume foarte bine primite de cititori. Scriitorul s-a stins la vârsta de 82 de ani, în dimineața zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după mai multe intervenții chirurgicale nereușite.

„Prin moartea lui Radu Tudoran, literatura română pierde pe unul din cei mai buni prozatori postbelici, cititorii români pierd pe unul din marii lor preferați, iar generația mea — generația acelor care au început școala în anii ’50 — pierde pe cel care le-a salvat copilăria. Poate să pară o vorba mare, dar noi știm că e chiar adevărul. Nouă, cărora „eliberatorii“ răsăriteni și zeloasele lor slugi autohtone ne hărăziseră o educație artistică întemeiată pe cultul „marelui Stalin“, pe „eroismul“ comunist al atâtor și atâtor Trubaciovi, Cosevoi, Matrasov, Maleev, Timur sau Kosmodemianskaia, întâlnirea cu lumea și personajele din „Toate pânzele sus” ne-a adus șansa descoperirii omului ca om adevărat, stăpânit de cele mai varii sentimente, gândind în cele mai diverse feluri, departe de imaginea mincinoasă a adolescentului superman și devorat de idealuri și de o ideologie intolerantă și aberantă pe care ne-o ofereau „rafturi“ întregi de maculatură marțială importată din patria lui Octombrie roșu.

Într-o vreme deci a deturnării și, în fond, surpării copilăriei prin cărțile ei, „Toate pânzele sus” reprezenta insula de normalitate pentru al cărei tărâm, vizitându-l și străbătându-l la pas, noi, generația noastră, am găsit cele trei „inele“ ale copilăriei, pure și simple: naturalețea, Jocul și curiozitatea. Prin asta ne-am salvat copilăria, adică acel timp al vieții în care cine nu mai știe sau nu mai poate să locuiască e pierdut. Îi datorăm și lui Radu Tudoran această locuire a noastră în copilărie. Și-i mulțumim simplu, neuitându-l…”, scria Laurențiu Ulici la moartea scriitorului.

Fratele său mai mare, Geo Bogza, a încetat din viață un an mai târziu. Actrița Ileana Iordache, cea care îl inspirase pe Radu Tudoran pentru personajul Adnana din “Toate pânzele sus!”, a murit pe 13 septembrie 2021, la vârsta de 91 de ani.