Privită inițial ca o curiozitate, micuța salvată de la moarte de un supus al reginei Victoria a devenit un personaj respectat la curtea conservatoare a Angliei la mijlocul secolului al XIX-lea. Numele ei era Aina, se născuse în anul 1843 la Oke-Odan, în satul Egbado, aflat undeva la granița dintre Nigeria actuală și Republica Benin, și era fiica unui șef de trib african. În 1848, când fetița avea doar 5 ani, satul ei a fost atacat de un trib inamic, părinții au murit în timpul atacului și ea a ajuns în curtea regelui Ghezo, ca sclavă. Urma să fie ucisă, dar o întâmplare i-a schimbat destinul.
Copila a fost salvată de căpitanul Frederick E. Forbes, membru al marinei britanice, care l-a convins pe regele Ghezo să o elibereze și să i-o dea lui pentru a i-o duce reginei Victoria a Marii Britanii. „A fost un cadou de la regele negrilor la regina albilor „, a scris căpitanul Forbes mai târziu, în memoriile sale. Forbes i-a dat un alt nume micuței. A botezat-o Sara Forbes Bonetta și în 1850 a prezentat-o suveranei Angliei, care a fost impresionată de inteligența excepțională a tinerei și a decis să se ocupe de viitorul ei.
În 1851, Sara a dezvoltat o tuse cronică, probabil din cauza climei din Marea Britanie, iar Victoria a decis să o trimită un timp în Africa pentru a o ajuta să se întremeze. Micuța a revenit la Londra în 1855, la vârsta de 12 ani, și a fost din nou bine primită la curte, fiind chiar invitată să participe la nunta principesei Alice, în ianuarie 1862. Gestul reginei a fost considerat unul de emancipare, pentru că oferise în acest fel un exemplu personal de toleranță într-o epocă în care problemele rasiale marcau societatea europeană. Mai târziu, Sara a fost îndemnată să se căsătorească cu căpitanul James Pinson Labulo Davies, iar ceremonia a avut loc la biserica St Nicholas din Brighton.
Căpitanul Davies era un om de afaceri de culoare și avea o avere considerabilă, iar după nuntă cuplul s-a mutat pe continentul african. Cei doi au avut trei copii: Victoria, Arthur și Stella Davies.
Sara a murit de tuberculoză în orașul Funchal din Madeira la doar 37 de ani, pe 15 august 1880. Se mutase aici în speranța că o climă blândă o va ajuta să suporte mai ușor suferințele cauzate de boala ei de plămâni.
Fiica cea mare, Victoria Matilda Davies, a fost afectată profund, iar regina Victoria, care îi era nașă, a intervenit imediat pentru a o sprijini. Suverana a consemnat în jurnalul său că era „dreadfully upset & distressed”, a hotărât să-i acorde anual o sumă generoasă de bani și i-a suportat integral cheltuielile de școlarizare la prestigioasa Cheltenham Ladies’ College. Victoria a rămas, astfel, strâns legată de familia regală britanică. Mai târziu, s-a căsătorit cu dr. John Randle, un medic important din Lagos, și a devenit o figură cunoscută a societății nigeriene.
Despre ceilalți doi copii ai Sarei, Arthur Davies, născut în 1871, și Stella Davies, născută în 1873, există mai puține informații biografice. Stella este însă importantă pentru istoria familiei deoarece urmașii ei au dus mai departe linia genealogică. Mezina a avut o fiică, Sarah Abigail Idowu Macaulay Adadevoh, împreună cu Herbert Macaulay, nepotul episcopului Samuel Ajayi Crowther.
Din această ramură s-a născut, multe decenii mai târziu, Ameyo Stella Adadevoh, doctorița nigeriană care a devenit cunoscută pentru rolul său decisiv în oprirea epidemiei de Ebola din Nigeria, în 2014. În iulie 2014, când un oficial liberian infectat cu virusul Ebola, a ajuns la spital, ea a suspectat diagnosticul, deși pacientul fusese inițial considerat bolnav de malarie, și a insistat pentru efectuarea tuturor testelor. După confirmarea infecției, a refuzat să-l externeze, în pofida presiunilor exercitate pentru ca bărbatul să poată părăsi spitalul, contribuind astfel la împiedicarea răspândirii virusului în oraș.
Ulterior, autoritățile au declanșat operațiuni de izolare, supraveghere și identificare a contacților, iar răspunsul coordonat al autorităților nigeriene, sprijinit de OMS și CDC, a reușit să limiteze epidemia la 19 cazuri confirmate și 7 decese, țara fiind declarată liberă de transmiterea Ebola la 20 octombrie 2014. De atunci, în Nigeria nu a mai fost înregistrat un focar activ al bolii.
Ameyo Stella Adadevoh nu a scăpat însă nevătămată: s-a infectat în timp ce își făcea meseria și a murit pe 19 august 2014, la vârsta de 57 de ani.
