Alma Maria Schindler s-a născut pe 31 august 1879 la Viena, părinții săi fiind cunoscutul pictor peisagist Emil Jakob Schindler și soția acestuia, Anna Sofie. În 1886, prințul moștenitor Rudolph, fiul împăratului Franz Joseph, a început să fie interesat de picturile lui Schindler și l-a invitat să facă o excursie împreună cu familia pe coasta Adriaticii, pentru a realiza peisaje pe care arhiducele intenționa să le cumpere, apoi pictorul a vizitat Coasta Dalmată și Insula Corfu, toate lucrările sale urmând a fi incluse în albumul “The Austro-Hungarian Monarchy in Word and Picture”.
Șase ani mai târziu, în 1892, familia Schindler a călătorit pe insula Sylt din Marea Nordului pentru a-și petrece vacanța, dar pictorul a făcut o criză de apendicită care s-a complicat în peritonită și în scurt timp a murit.
După moartea tatălui, Alma s-a concentrat asupra studiului pianului, avându-l ca profesor pe Josef Labor, un organist orb care a introdus-o și în lumea literaturii. La cincisprezece ani, adolescenta a fost trimisă la o școală publică, dar a urmat doar câteva luni aici. Max Burckhard, un prieten al tatălui ei care era director al Burgtheater din Viena, a devenit mentorul copilei. În 1895, Anna Schindler, mama Almei, s-a căsătorit cu Carl Moll, elevul lui Emil Schindler, și în 1899 noul cuplu a avut o fiică numită Maria.
În această perioadă Alma l-a cunoscut pe Gustav Klimt, iar artistul s-a îndrăgostit de frumoasa adolescentă și, chiar dacă relația de iubire a durat puțin timp, Klimt și Alma au rămas prieteni până la moartea pictorului.
Pe 7 noiembrie 1901, tânăra a participat la o întânire artistică găzduită de medicul maghiar Emil Zuckerkandl, unde l-a cunoscut pe marele compozitor și dirijor austriac Gustav Mahler și, deși era implicată într-o relație cu compozitorul Alexander von Zemlinsky, a început o aventură cu Mahler. Până pe 8 decembrie, cei doi erau logodiți în secret, l-au înștiințat și pe Zemlinsky și și-au anunțat public legătura pe 23 decembrie.
Trei luni mai târziu, pe 9 martie 1902, Alma s-a căsătorit cu Mahler, care era cu 19 ani mai în vârstă decât ea și ocupa poziția de director al Operei din Viena. Cuplul a avut două fiice, Maria Anna, care a murit de scarlatină sau difterie la vârsta de cinci ani, și Anna, care a devenit sculptoriță. Alma Mahler a fost o mamă și soție iubitoare, susținând în totalitate activitatea soțului ei și renunțând la ambiția de a deveni compozitoare sau pianistă.
În iunie 1910, după moartea fiicei mai mari, Alma a suferit o depresie puternică. Nu mult timp după aceea a început o aventură cu tânărul arhitect Walter Gropius, pe care îl întâlnise în timpul unei vacanțe într-o stațiune balneoclimaterică. După ce Gustav a descoperit relația Almei cu Gropius și cei doi au reușit să depășească aparent criza din cuplu, Mahler a început să se intereseze serios de compozițiile muzicale ale soției și a editat câteva dintre cântecele ei. În februarie 1911, marele dirijor s-a îmbolnăvit grav și a încetat din viață după câteva luni, pe 18 mai.
După moartea soțului, Alma nu a reluat imediat contactul cu Gropius. Între 1912 și 1914, a avut o aventură tumultuoasă cu artistul Oskar Kokoschka, care a fost inspirat de relația cu frumoasa văduvă căreia i-a dedicat pictura “Mireasa vântului”. Odată cu începerea Primului Război Mondial, Kokoschka s-a înrolat în armata austro-ungară, iar Alma l-a părăsit și a reluat contactul cu arhitectul Walter Gropius, care era și el mobilizat în acel moment. Noul cuplu s-a căsătorit și a avut o fiică, pe Manon Gropius, care a murit de poliomielită la vârsta de 18 ani, compozitorul Alban Berg dedicând concertul pentru vioară “În memoria unui înger” amintirii adolescentei dispărute prematur.
Aproape de finalul războiului, Alma a rămas însărcinată și a adus pe lume un băiețel, pe Martin Carl Johannes Gropius, despre care, la început, soțul a crezut că este copilul lui, dar o nouă relație a Almei cu scriitorul Franz Werfel devenise deja cunoscută în Viena. După un an Gropius a divorțat și între timp Martin, care se născuse prematur, a murit din cauza hidrocefaliei de care era afectat.
Femeia a continuat să trăiască cu Werfel până în 1929 fără să-și oficializeze relația, apoi cei doi s-au căsătorit, iar ea a luat numele Alma Mahler-Werfel.
În 1938, Alma și Franz Werfel, care era evreu, au fost nevoiți să fugă din Austria în Franța, și-au întemeiat o mică gospodărie în Sanary-sur-Mer, pe Riviera Franceză, locuind aici până în primăvara anului 1940. Odată cu invazia și ocuparea Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și deportarea evreilor în lagărele de concentrare naziste, cuplul a realizat că nu mai este în siguranță nici în Franța și a încercat să-și asigure emigrarea în Statele Unite.
În Marsilia, cei doi au fost contactați de Varian Fry, un jurnalist american care avea legături cu Comitetul de salvare de urgență, o organizație privată americană care ajuta intelectualii și artiștii evrei să scape de calvarul nazist. Pentru că nu a putut să le obțină vize de ieșire din Franța, Fry a aranjat ca Werfel și Alma să meargă pe jos în Spania, pentru a evita controalele la frontieră, iar de aici au călătorit în Portugalia, au stat pentru scurt timp la Estoril, la Grande Hotel D’Itália, iar pe 4 octombrie 1940 s-au îmbarcat pe S.S. Nea Hellas, îndreptându-se spre New York, unde au ajuns pe 13 octombrie.
Cuplul s-a stabilit în Los Angeles, unde Alma a patronat un salon artistic pe care-l frecventau Arnold Schoenberg, Igor Stravinsky, Thomas Mann și mulți alți artiști, iar Werfel, care era deja cunoscut în Statele Unite ca scriitor, a obținut un mare succes cu romanul său, “Cântecul Bernadettei”, care a fost ecranizat în 1943, și cu romanul SF “Steaua celor nenăscuți”, publicat după moartea lui.
Scriitorul a murit din cauza unui atac de cord în California pe 26 august 1945. În 1946, Alma Mahler-Werfel a devenit cetățean american și după câțiva ani s-a mutat la New York. A murit pe 11 decembrie 1964, la vârsta de 85 de ani, trupul său fiind transportat pentru a fi înmormântat în cimitirul Grinzing din Viena, în aceeași criptă în care se afla fiica ei, Manon Gropius, și la doar câțiva pași de mormântul primului soț, Gustav Mahler. Unica ei fiică supraviețuitoare, Anna Mahler, a fost căsătorită de cinci ori, a devenit o sculptoriță apreciată și a trăit până în 1988.