Anghel Saligny, marele inginer al României moderne

Anghel Saligny s-a născut pe 19 aprilie 1854, în comuna Șerbănești, din județul Galați. Tatăl său, Alfred Rudolf de Saligny, provenea dintr-o familie franceză, iar mama sa era poloneză. A avut un frate cu un an mai mare, Alfons Oscar I. Saligny, care a devenit membru corespondent al Academiei Române, și o soră, Sofia Saligny, care va urma, ca și inginerul Anghel Saligny, liceul la Potsdam.
Anghel a făcut primele clase de școală la pensionul de copii din Focșani, înființat chiar de tatăl său, pedagogul Alfred Saligny, a urmat studiile secundare la gimnaziul din Focșani, fiind înscris apoi la liceu în Germania. Inițial atras de astronomie, Saligny a frecventat cursurile Universității din Berlin, dar în 1870 s-a înscris la cursurile de inginerie de la Școala Tehnică Superioară Charlottenburg.
Revenit în țară, tânărul a proiectat liniile ferate Adjud – Târgu Ocna, realizând primele poduri combinate din România. În această perioadă se căsătorește cu Tereza Kohna cu care va avea trei copii: Eugenia, Mihail şi Sofia.
Între 1884 – 1889 inginerul a lucrat la construcția docurilor și antrepozitelor de la Galați și Brăila, folosind, pentru prima dată în lume, betonul armat în construcția silozurilor, la Brăila, în 1888 și la Galați, un an mai târziu. Silozurile proiectate și executate sub îndrumarea lui puteau cuprinde peste 25.000 tone cereale.
Lucrarea cea mai importantă a inginerului este proiectarea, în 1888, și construcția, între 1890 și 1895, a podului peste Dunăre de la Cernavodă, care era, la acel moment, cel mai lung din Europa și printre cele mai importante poduri metalice cu deschidere mare din lume.

Lucrările aublank început pe 21 octombrie 1890, în prezența regelui Carol I, și au fost finalizate după numai cinci ani. Podul a fost inaugurat pe 14 septembrie 1895, în prezența regelui și a unei entuziaste asistențe, primind numele regelui Carol I.
Între anii 1889 și 1909 Anghel Saligny a coordonat lucrările de amenajare ale portului Constanța și a proiectat silozurile de cereale și stația de petrol.
Inginerul a murit pe 17 iunie 1925, în București, la vârsta de 71 de ani, fiind înmormântat în cimitirul Sfânta Vineri din Bucureşti, alături de fiica sa, Eugenia, care murise cu doi ani înainte. Ceremoniile s-au desfășurat pe 19 iunie 1925 și au avut rang de funeralii naţionale, fiind prezenți Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, și premierul Ion I. C.Brătianu.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *