HomeOameni care au intrat în istorieAsasini și criminaliArmand Călinescu, premierul asasinat în plină stradă

Armand Călinescu, premierul asasinat în plină stradă

Armand Călinescu
DS TW

Armand Călinescu s-a născut pe 4 iunie 1893 la Pitești, în familia colonelului Mihai Călinescu, și a urmat școala și liceul în oraș, fiind un elev eminent. În 1912 a început cursurile Facultății de Drept la Universitatea București, participând în paralel și la cursurile Facultății de Filosofie. În 1918, după ce a obținut titlul de doctor în științe politice și economice la Paris, cu teza “Le change Roumain. Sa depreciation depuis la guerre et son retablissement”, a fost numit judecător de pace în județul Argeș, iar anul următor a intrat în politică, în Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache, care urma să devină Partidul Național Țărănesc.

Armand Călinescu
Armand Călinescu, soția sa, Adela, și fiul cuplului, Barbu Armand

Armand Călinescu a fost ales deputat în Parlamentul României în 1926, a ținut primul său discurs pe 29 iunie 1926, iar doi ani mai târziu, în 1928, a fost numit prefect de Argeș prin decret regal. În 1930 a devenit subsecretar de stat la Ministerul de Interne, exact în momentul în care s-au înăsprit măsurile împotriva dezordinilor sociale, după restaurația regelui Carol al II-lea.

carturesti.ro

Atitudinea sa fermă față de legionari a dus la căderea, în 1933, a guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte. Politicianul a revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcția de ministru de interne și, din această calitate, a făcut posibilă, în mai 1938, arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, care a fost ulterior condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare.

Armand Călinescu

După scurte mandate ca ministru al Sănătății, ministru al Educației Naționale și ministru al Apărării Naționale, pe 7 martie 1939 regele Carol al II-lea l-a numit pe Armand Călinescu în funcția de președinte al Consiliului de miniștri.

Adversarii săi legionari l-au acuzat că a pus la cale un plan secret, ce ar fi fost aprobat de Marea Britanie, de a distruge câmpurile petrolifere din Prahova în cazul unui atac german asupra României. Este motivul pentru care Armand Călinescu a fost asasinat în București pe 21 septembrie 1939, de un comando legionar condus de avocatul Dumitru (Miti) Dumitrescu.

Juristul venise clandestin din Berlin special pentru această misiune la București. Toţi cei care au făcut parte din grupul de execuţie orgnizat de Miti Dumitrescu erau studenţi legionari din judeţul Prahova. Numele lor au fost publicate în ziarul „Universul” din 24 septembrie 1939: Traian Popescu, student în anul IV la Drept, Ion Moldoveanu, la Politehnică, Ionescu R. Ion, student la Drept, Popescu Cezar şi Vasiliu Ion, desenator.

fashiondays.ro

Joi, 21 septembrie 1939, în jurul orei 14.00, premierul Armand Călinescu a plecat de la Ministerul Apărării spre casă, fiind însoţit de agentul său de pază, Radu Androne, şi de şoferul maşinii oficiale. Pe podul care duce din Piaţa Operei spre cartierul Cotroceni, maşina, un Cadillac negru, a fost blocată de o căruţă cu fân, iar din spate a fost lovită de o altă maşină. În intersecție s-a produs un ambuteiaj și trecătorii s-au adunat să vadă ce s-a întâmplat. Premierul a deschis portiera pentru a coborî din maşină să verifice dacă există victime, Androne, agentul său, a deschis şi el portiera, dar niciunul dintre ei nu a apucat să facă nici măcar doi paşi.

Din maşina aflată în spate mai mulți tineri au dat năvală şi l-au ucis pe preşedintele Consiliului de Miniştri cu 20 de gloanţe. A fost omorât şi gardianul său, care era înarmat doar cu un pistol, iar șoferul a reușit să fugă. Trupul lui Armand Călinescu a rămas întins pe jos, având picioarele încă în maşină.

Grigore Gafencu, ministrul Afacerilor Externe, a scris în jurnalul său, „Însemnări politice“: „Am găsit pe Armand întins pe stradă, cu faţa acoperită de un ziar plin de sânge… În jurul lui, pe Splaiul Dâmboviţei, forfotea zăpăcită o lume care-şi pierduse cu desăvârşire capul: ofiţeri, poliţişti, femei şi bărbaţi din apropiere. Trupul primului ministru a fost lăsat cu praful însângerat al şoselei ca cel al victimei unui fapt divers, până la sosirea procurorului“.

Armand Călinescu

Dupa asasinat, criminalii au fugit și au încercat să ocupe postul de radio național pentru a face un anunț despre asasinarea primului ministru, însă personalul tehnic a deconectat transmițătorul, așa că această acțiune a eșuat. La scurt timp s-au predat și au fost împușcați în plină stradă, fără judecată, cadavrele lor fiind lăsate la locul execuției timp de 3 zile.

“În cartea vieţii publice româneşti s-a scris o nouă pagină cutremurătoare. Primul ministru al ţării, Armand CălInescu, a fost asasinat mişeleşte, joi la amiază. Șase fanatici din frânturile fostei gărzi de fier i-au ciuruit trupul cu gloanţe, doborând alături şi pe ofiţerul de poliţie care-l însoţea. Sufletul ţării întregi stă înfiorat în faţa tragediei. Deosebit de dureroasă în latura umană, ea ne îngrijorează şi ne înspăimântă ca fenomen al vieţii publice româneşti. Armand Călinescu a fost un exemplar de elită al neamului. Nimeni, prieten ori adversar politic, nu-i va putea contesta calităţile excepţionale de care a dat dovadă la cârma statalui.

A fost inteligent şi hotărât; a ştiut ce vrea și a lucrat repede; plin de înţelegere pentru toate problemele mari ale ţării ca şi pentru necazurile individuale, el a lucrat cu prudenţă, dar și cu energie excepţională.

La abia 46 ani, în plină desfăşurare a talentelor şi puterii sale de muncă, această energie este doborâtă în chip idiot.

De ce? Din răzbunare de marcă politică. Prin aceasta, crima capătă o semnificaţie mult mai adâncă decât a unei simple fapte bestiale. Legată în întreaga serie care i-a premers, ea ni se înfăţişează ca un element nou și abominabil care şi-a făcut intrarea în viata publică românească. Respigem cu ultima indignare această modă degradantă şi barbară, care n-are nimic comun cu sufletul blând şi cu mintea chibzuită a românului. Acuma mai ales, în aceste zile de negre îngrijorări, când viitorul ne apasă cu ameninţările lui grele, când părinţii și fraţii noştri stau zi şi noapte cu arma’n mână la paza granițelor, suprema datorie românească este munca și jertfa pentru țară. Ordinea, liniștea, solidaritatea sunt inexorabila poruncă a vieții naționale. Oricine se abate din drumul acestui imperativ superior este, cu voia sau fără voia lui, trădător de neam.

Trădarea și crima sunt marfă de import, străină de sufletul românesc. Să ne rugăm lui Dumnezeu și să muncim din răsputeri, fiecare în cercul său de influență, pentru marea limpezire și marea înălțare sufletească de care avem nevoie în aceste clipe de încercare!”, scria ziarul Unirea din Blaj la moartea politicianului.

DS TW
No comments

leave a comment