HomeOameni care au intrat în istorieMinunea de la Maglavit, analizată de neurologul Gheorghe Marinescu

Minunea de la Maglavit, analizată de neurologul Gheorghe Marinescu

Petrache Lupu
DS TW

Minunile pe care ciobanul Petrache Lupu din Maglavit susținea că le face au declanșat, în perioada interbelică, o isterie în masă, mica localitate din Oltenia în care locuia bărbatul devenind loc de pelerinaj pentru mii de oameni.

La început, speriați de proporțiile pe care începuse să le ia fenomenul de la Maglavit, autoritățile au cerut ca ciobanul să fie arestat, iar credincioșii care veneau să aprindă lumânări și candele să fie îndepărtați cu forța, însă, datorită intervenției senatorului Toma Vălăreanu, bărbatul a fost lăsat nestingherit.

Autoritățile au relizat că nu pot stăvili fenomentul, dar au decis să înființeze o comisie specială, condusă de medicul neurolog Gheorghe Marinescu, membru al Academiei Române și președinte al Societății Române de Neurologie, pentru a-l consulta pe ciobanul din Maglavit. Celebrul profesor s-a deplasat personal în Oltenia pentru a-l observa în mediul său obișnuit pe Petrache Lupu, apoi și-a publicat concluziile într-un volum care a făcut multă vâlvă în epocă, susținând că fenomenul mistic nu poate fi oprit:

“Am vizitat Maglavitul. Pe un drum nisipos am ajuns la locul cu buturugi. Am văzut mai multe troițe, fântâna descoperită de Petrache Lupu, precum și o coroană de lumină produsă de lumânările care ardeau ziua și noaptea. Am examinat și plopul cu creanga din care picura apă. L-am văzut predicând pe Petrache Lupu, înconjurat cu dragostea și venerațiunea lumii. Ciobanul comunica celor de față cele spuse lui de Dumnezeu, “Moșul”, cum îl numește el. Cuvintele ciobanului maglavitean găsesc o rezonanță puternică în sufletul credincioșilor din toate unghiurile țării care au venit să-i asculte cuvintele: “Să nu faceți fapte rele, să vă iubiți, să vă povăiți, să vă ajutați unul pe altul”.

Ce cuvinte admirabile repetate în aceste timpuri de restriște morală! Prima întrebare pe care mi-am pus-o când am vorbit și cercetat mai de aproape pe P. Lupu a fost să văd dacă nu mă aflu în fața unui simulator, a unui fals apostol. M-am convins de contrariu. Petrache Lupu este un om de o dezinteresare absolută. El nu primește bani. Dorește numai să facă, din banii strânși, o biserică și un spital. Pentru el nu vrea altceva decât să rămână un simplu cioban. “Nu sunt, spune el, nici vrăjitor, nici doctor, nici sfânt”.

Invitat să facă o bancă, a răspuns că preferă să arunce banii în Dunăre. Viața lui e sobră și modestă: nu fumează, nu bea vin, nu mănâncă carne, cum am putut vedea stând cu el la masă. Cuvintele lui deseori pline de înțeles sunt tot atâtea probe, pentru mine, cel puțin, că nu ne găsim în fața unui simulator sau a unui necinstit. E adevărat că nu aude bine, că orizontul ideilor lui e restrâns, ceea ce ar explica debilitatea lui mintală asupra căreia s-a insistat cu atâta complezență.

Pot spune că fenomenele de la Maglavit, deși întreținute de senzaționale vindecări, speculate de unii interesați care au trivializat evenimentele, nu pot fi considerate pur și simplu ca datorate lipsei de tiraj a ziarelor, cum s-a presupus, sau a unor meschine interese locale, cum au afirmat alții. Pentru mine e vorba de un fenomen mistic, este reacția unui suflet drept, primitiv, dar cinstit, care a cunoscut în armată, după mărturisirea lui, rele tratamente și, în satul lui natal, disprețul, dacă nu batjocura.

Toți acești factori și alții pe care nu-i cunosc, dar pe care îi bănuiesc, s-au strâns undeva, în acest labirint de activitate psihică pe care îl numim subconștient sau inconștient și s-au tradus în misticismul religios care i-a dat vedenia “Moșului”.

Ce este de făcut în fața acestui eveniment psihologic, sociologic și moral interpretat în diferite feluri de acei care au stat deoparte sau care l-au văzut și au vorbit cu Petrache Lupu?

Se poate influența cu forța afluența extraordinară de credincioși ce vin la Maglavit? Aș dori să știu cine este acela care ar putea s-o facă!”

Extrase din volumul “Lourdes și Maglavit”, Gheorghe Marinescu, Tipografia ziarului Universul, 1936

DS TW
No comments

leave a comment