HomeVizionariiMedici și oameni de științăIlustrul psiholog Florian Ştefănescu-Goangă, victimă a unui atentat legionar, a fost ulterior arestat de comuniști

Ilustrul psiholog Florian Ştefănescu-Goangă, victimă a unui atentat legionar, a fost ulterior arestat de comuniști

FIorian Ştefănescu-Goangă
DS TW

Florian Ştefănescu-Goangă s-a născut pe 5 aprilie 1881 la Curtea de Argeș, numele şi aproape întreaga sa viaţă fiind legate de Universitatea din Cluj, unde a ocupat, de la înfiinţare, din 1919, catedra de psihologie experimentală.

Tânărul obţinuse în 1904 licenţa la Universitatea din Bucureşti după ce, ca student, urmase cursurile de filosofie cu Titu Maiorescu și cele de psihologie cu C. Rădulescu-Motru. După o practică de patru ani ca profesor de liceu la Bucureşti şi Galaţi, în 1908 a plecat la studii în Germania, oprindu-se la Leipzig, centrul mondial al psihologiei experimentale, unde, în 1911, și-a susținut teza de doctorat.

În volumul “Măsurarea inteligenţei” (1940), profesorul Ştefănescu-Goangă a prezentat teste de inteligenţă (cu instrucţiunile de aplicare şi cotare) etalonate pentru populaţia din România, pentru categoria de vârstă cuprinsă între 3 și 16—17 ani, pornind de la varianta Binet-Simon și explicând că testele, de orice natură ar fi ele, nu au o valoare absolută şi nu pot să măsoare exact dacă la întocmirea lor nu se ţine seama, în afară de criteriile ştiinţifice valabile pentru toate ţările, de condiţiile specifice mediului social în care urmează să fie aplicate.

Formarea şcolii clujene de psihologie a fost o muncă îndelungată şi complexă în care s-au îmbinat calităţile superioare ale fondatorului ei, de om de ştiinţă, profesor şi conducător.

La data numirii în postul de profesor de psihologie la Universitatea din Cluj, FIorian Ştefănescu-Goangă era singurul psiholog experimental din ţară. Tot el a înființat, în 1921, Laboratorul de psihologie experimentală (al doilea de psihologie din țară, după cel al lui C. Rădulescu Motru din București), iar în 1922, la numai trei ani de la formarea catedrei a început să funcţioneze efectiv primul Institut de psihologie experimentală, comparată şi aplicată din România.

Devenit rector al Universității clujene în 1932, psihologul a fost victima unui atentat terorist săvârșit de susținătorii mișcării legionare. La sfârșitul lunii noiembrie 1938, ziarele anunțau:

“De la Cluj ne vine uluitoarea veste că rectorul universităţii din Capitala Ardealului, dl. Florian Ştefănescu-Goangă a fost împuşcat mişeleşte, în stradă, pe când mergea la cursuri. Gestul săvârşit de nişte necunoscuţi cutremură prin toată grozava lui semnificaţie. Un om de carte, străin de tot ceea ce constituia altădată adversitatea politică, e doborât în stradă, iar alăturea de el e ucis credinciosul agent care îl însoţea. E de neînţeles această crâncenă faptă. Ucigaşii care au tras din umbră pe la spate, într-o stradă dosnică, s-au făcut nevăzuţi.

Florian Ştefănescu-Goangă era personificarea profesorului cumpătat în judecată şi faptă, n-avea decât o pasiune, nobila pasiune a misiunii sale la catedră. Sub rectoratul său recent expirat, domnia-sa izbutise să creeze în universitatea ardeleană un climat de armonie şi sârguinţă ştiinţifică, pentru care colegii săi i-au reînoit mandatul de rector, acum câteva zile.

FIorian Ştefănescu-Goangă

Atunci, pentru ce a fost doborât de gloanţe omul acesta fără duşmani, acest dascăl stimat de colegi şi iubit de studenţii care au găsit la el totdeauna nu numai un rector în drept, ci şi un prieten mai în vârstă plin de grijă şi de dragoste faţă de ei?

Se crede, din cercetările de până acum, că asasinatul de la Cluj a fost săvârşit de câţiva foşti membri ai mişcării legionare. În logica strictă a faptelor cunoscute, deducţia organelor de poliţie care anchetează cazul are suficient temei. Acum câţiva ani, rectorul universtăţii din Iaşi, d. Traian Bratu, cădea scăldat în sânge tot pe o stradă dosnică, atacat fără bravură de câţiva tineri care au încercat până la urmă să se sustragă sancţiunii în justiţie. Pe acei făptaşi poliţia i-a dovedit a fi legionari, pe asasinii de la Cluj nu-i ştim încă.

FIorian Ştefănescu-Goangă

Dar dacă în regimul politic apus la 10 februarie fenomenul absurd al studenţilor care îşi ucideau profesorii avea cel puţin trista explicaţie a exasperării, gestul de-acum este de neînţeles. Este de neînţeles, fiindcă de zece luni elementele exasperării au fost radical înlăturate.

Odios şi nelogic, asasinatul de la Cluj e un act izolat de provocare profund nepatriotic pe care ţara întreagă îl condamnă cu toată energia”.

Altă gazetă oferea mai multe detalii:

“Azi, pe la orele 17.30, s-a petrecut în oraşul nostru o incalificabilă îndoită crimă a cărei victime au căzut rectorul Universităţii şi agentul de poliţie Enache Gruia. Dl. Florian Ştefănescu-Goangă a plecat de acasă spre a merge la Universitate însoţit fiind de agentul Gruia; în str. Avram Iancu, colţ cu strada Regală, au fost înconjuraţi de trei indivizi care au tras asupra lor mai multe focuri de revolver. Agentul Gruia a fost omorât pe loc de un glonte care i-a perforat baza craniului. D. Ştefănescu-Goangă, lovit mortal de două gloanţe în umărul stâng şi în regiunea abdomenului, s-a prăbuşit la pământ într-un lac de sânge.

După săvârşirea abominabilei lor crime, ucigaşii s-au făcut nevăzuţi, protejaţi de întunericul care se lăsase. În momentul când s-a produs atentatul, d. prof. dr. Vasiliu, care din întâmplare trecea pe acolo, s-a dat imediat jos din maşina în care se afla, fiind primul care a intervenit şi a anunţat Salvarea pentru ridicarea şi transportarea rănitului la clinică, unde a fost supus imediat unei intervenţii chirurgicale de către dr. Zeno Borza, asistat de d-nii dr. Petre Bruda şi Aurel Nana. Cum rănitul pierduse mult sânge din cauza hemoragiei, i s-a făcut şi o transfuzie de 500 grame sânge şi 500 grame ser fiziologic.

La vestea groaznicului atentat, la locul crimei s-au deplasat reprezentanţii autorităţilor judiciare şi poliţieneşti în frunte cu d-nii col. Panaitescu, şeful poliţiei locale, chestor dr. Josef Horvat, Ion Timbuş, secretarul chesturii şi dr. Aurel Drăghici, şeful biuroului judiciar. S-au început imediat cercetările, luându-se măsurile de ordine necesare şi dându-se dispoziţiuni pentru transportarea cadavrului agentului Gruia la Morgă.

Din primul moment s-a bănuit că asasinatul a fost făptuit de unii membri ai fostei mişcări legionare. De aceea s-au făcut imediat descinderi la toate căminele studenţeşti şi la sediile bănuite a fi focare de agitaţie gardistă, operându-se numeroase arestări şi ridicându-se un bogat material probatoriu.

La clinica chirurgicală în cursul serii a fost un adevărat pelerinaj: profesori universitari, capii autorităţilor, colaboratori, studenţi şi cunoscuţi soseau necontenit să se intereseze de starea rănitului. În timpul operaţiei am avut prilejul să vorbim cu doamna Ştefănescu-Goangă care, sfâşiată de durere, nu-şi putea explica ceea ce a putut îndemna pe atentatori să încerce suprimarea soţului său. Domnia-sa a binevoit să ne spună că în cursul zilei, după amiază, agentul Enache Gruia îşi exprimase către d-sa îngrijorarea şi i-a declarat că observă mişcări suspecte în jurul casei rectorului. Dar a adăugat că poliţia veghează şi că nu se va întâmpla nimic. Doamnna Ştefănescu Goangă s-a liniştit în urma acestei declaraţiuni a agentului Gruia şi a crezut că nu mai e necesar să alarmeze şi pe soţul său. Starea d-lui rector Florian Ştefănescu-Goangă continuă să se menţină gravă.

Într-un moment de revenire, rănitul a putut declara doar atât, că a fost atacat de trei indivizi şi că a recunoscut un criminali pe nişte studenţi, dar nu-şi aminteşte numele lor. Medicii au interzis apoi continuarea interogatorului, pacientul fiind extenuat de pierderea de sânge”.

FIorian Ştefănescu-Goangă

Cei doi atentatori (Uţă Dumitru, student în anul V în medicină, și Dumitrescu Ioan, student în anul III la medicină), au fost identificați și arestați, iar profesorul Ștefănescu-Goangă, după o lungă perioadă de spitalizare, a revenit la activitatea de la catedră și la experimentele din laboratorul de psihologie.

După instaurarea regimului comunist, distinsul savant a intrat în colimator, fiind acuzat că nu se aliniază noilor cerințe ideologice: “Într-o recentă interpelare în Parlament, un profesor universitar, d. FI. Ştefănescu-Goangă, a găsit nimerită scoaterea la iveală a unei bătrâne formule… ‘Politica până la poara Universităţii’ Ce vrea să spună în condiţiile de astăzi o asemenea lozincă? După câte ştim, Universitatea este îmbâcsită de înverşunaţi duşmani ai democraţiei, iar din înălţimea multor catedre este răspândită — sub etichete inofensive — ideologia otrăvitoare care a contribuit într-o măsură atât de mare la dezastrul ţării. Situaţia aceasta nu este o taină pentru nimeni şi cu atât mai puţin pentru un membru al corpului didactic universitar, cum e d. Ştefănescu-Goangă. Ca înseamnă, ce poate însemna în acest caz… Politica până la poarta Universităţii?”

*** Scânteia, 1947

FIorian Ştefănescu-Goangă
sursa: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc
FIorian Ştefănescu-Goangă
sursa: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Profesorul a fost arestat în noaptea de 5 spre 6 mai 1950, în primul val al operațiunii “Noaptea demnitarilor” și transportat la Sighet. Motivul a fost poziția de subsecretar de stat la Ministerul Instrucțiunii, funcție pe care o deținuse în 1937. Psihologul a fost încarcerat pentru o perioadă de cinci ani, printr-un mandat emis de Ministerul Afacerilor Interne, așa cum se observă în fișa matricolă penală.

Eliberat în 1955, Florian Ştefănescu-Goangă a încetat din viață pe 26 martie 1958 la București. Avea 76 de ani la acel moment.

Surse:

Dimineața, 1934

România, Universul, 1938

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

DS TW
No comments

leave a comment