AcasăOameni care au intrat în istorieBaiazid al II-lea, sultanul otrăvit chiar de fiul său

Baiazid al II-lea, sultanul otrăvit chiar de fiul său

Baiazid al II-lea

Baiazid al II-lea s-a născut pe 3 decembrie 1447 în Didimoticho, un oraș din regunea Evros a Greciei de astăzi, și a fost fiul cel mare și succesorul lui Mehmed al II-lea și al primei soții a acestuia, Gülbahar Hatun.

Tânărul a fost educat în orașul Amasya și mai târziu a devenit bei pentru o perioadă de 27 de ani. Baiazid al II-lea s-a căsătorit cu Gülbahar Hatun, cunoscută ca Ayşe Hatun, cea care va deveni mama viitorului sultan Selim I și bunica lui Soleiman Magnificul.

Prințul otoman a urcat pe tron în 1481 și, la fel ca tatăl său, a fost un admirator al culturii occidentale. Spre deosebire de mulți alți sultani, Baiazid a muncit mult pentru a consolida funcționarea politicii interne a imperiului, ceea ce i-a adus supranumele „cel drept”. De-a lungul domniei s-a angajat în numeroase campanii de cucerire a posesiunilor venețiene din Morea, considerând că acea regiune este cheia viitoarei forțe navale otomane în Mediterana de Est. Pe de altă parte, autoritatea otomană din Anatolia era serios amenințată în această perioadă și, la un moment dat, vizirul lui Baiazid al II-lea, Hadım Ali Pașa, a fost ucis în luptele împotriva rebeliunii Șahkulu. În iulie 1492, în perioada Inchiziției, când Spania condusă de regina Isabela I a expulzat populația evreiască și musulmană, sultanul Baiazid al II-lea a trimis mai multe vapoare aflate sub comanda amiralului Kemal Reis pentru a-i evacua în siguranță pe exilați și le-a acordat permisiunea de a se stabili în Imperiul Otoman.

Baiazid al II-lea

Sultanul a trimis un firman tuturor guvernatorilor provinciilor sale, ordonându-le să îi primească bine pe refugiații din Spania și amenințîndu-i cu execuția pe toți cei care nu îi tratau bine sau le refuzau intrarea în imperiu.

Baiazid al II-lea

Musulmanii și evreii fugiți din al-Andalus au contribuit mult la consolidarea puterii Imperiului Otoman pentru că au introdus o serie de idei și concepte moderne în sistemul de conducere al imperiului. Prima tipografie din Constantinopol, de exemplu, a fost fondată de evreii sefarzi în 1493, la mai puțin de un an după ce ajunseseră pe tărâm otoman.

În 1484 Baiazid al II-lea a început campania împotriva Moldovei care se afla la acel moment sub domnia lui Ștefan cel Mare. Însoțit de o armată de peste 60.000 de soldați, sultanul a început pe 6 iulie 1484 asediul cetății Chilia, apărată de 400 moldoveni conduși de pârcălabii Ivanco și Maxim. După opt zile, cetatea a fost cucerită de sultan și a rămas sub stăpânire otomană până în 1812, după Războiul Ruso-Turc, când a fost cedată Imperiului Țarist. O legendă spune că Baiazid, înainte de a pleca în această campanie, a căzut la pat fiind afectat de o boală misterioasă și niciun medic din imperiu nu a putut să-l vindece. Sultanul se ruga însă în fiecare zi la Allah să îl scape de suferinţă și într-o noapte i s-a arătat în vis un derviş care i-a spus că suferinţele lui vor dispărea după ce va găsi rămășițele sfântului Saltîc (cunoscut și ca Sarî Saltuk și îi va onora osemintele sacre.

A doua zi, sultanul s-a trezit sănătos şi a decis să plece în Dobrogea, acolo unde supușii săi îi spuseseră că ar trebui să se afle rămăşiţele sfântului. Baiazid al II-lea a ajuns la Babadag, unde a întâlnit un cioban bătrân care ştia unde se află mormântul legendarului gânditor și derviș otoman care se stabilise în a doua jumătate a secolului al XIII-lea în Dobrogea. Păstorul i-a mai spus sultanului că aflase de mormîntul uitat pentru că, de fiecare dată când mergea pe munte, oile sale refuzau să pască iarba dintr-un anumit loc, deşi iarba de acolo era una mănoasă.

Foto: Muzeul virtual al turcilor și tătarilor din Dobrogea

Sultanul l-a urmat pe cioban şi găsit mormântul profetului Sari Saltîc, a luat rămăşiţele acestuia şi le-a dus în Babadag, poruncind să se ridice un mausoleu unde să fie depuse. Turbeaua lui Sari Saltîc este şi astăzi loc de pelerinaj pentru etnicii musulmani care îl asociază cu întemeierea oraşul Babadag.

În ultimii ani ai domniei lui Baiazid al II-lea Constantinopolul a fost devastat de cutremurul puternic din 1509, iar sultanul s-a implicat în ajutorarea celor rămași fără case și în reconstruirea orașului. Peste câțiva ani, doi dintre fiii săi, Selim și Ahmet, au început o adevărată bătălie succesorală, Selim a organizat o revoltă în Tracia, dar a fost învins de propriul său tată și forțat să fugă în peninsula Crimeea. Sultanul i-a interzis, în același timp, lui Ahmet să intre în Constantinopol.

Selim s-a întors însă din Crimeea și, cu sprijinul ienicerilor, și-a forțat tatăl să abdice de la tron pe 25 aprilie 1512. Baiazid al II-lea a decis să se retragă în orașul său natal, Didimoticho, dar a murit o lună mai târziu, pe 26 mai, la Havsa, otrăvit chiar de oamenii succesorului său, înainte de a ajunge la destinație. Sultanul, care avea la acel moment 64 de ani, a fost înmormântat la Istanbul, în moscheea care îi poartă astăzi numele.

Baiazid al II-lea a avut șapte soții, opt fii și unsprezece fiice și a rămas în istoria otomană ca un conducător tolerant și înțelept.

Vă recomand să vizitați Muzeul virtual al turcilor și tătarilor din Dobrogea

Niciun comentariu

Lasă un comentariu