HomeVizionariiMuzicieniBeethoven, Titanul

Beethoven, Titanul

Beethoven
DS TW

Ludwig van Beethoven s-a născut pe 16 decembrie 1770 la Bonn, fiind al doilea fiu din cei șapte copii ai lui Johann, care era muzician la curtea ducală, avea un talent mediocru și era cunoscut ca alcoolic, și ai Mariei Magdalena. Tatăl i-a observat talentul muzical și a încercat să facă, fără succes, din micul Ludwig un copil-minune, având în minte modelul lui Mozart.

Băiatul a început să ia lecții de muzică în jurul vârstei de 10 ani și, cu sprijinul arhiepiscopului Maximilian Franz, a plecat în 1787 într-o călătorie la Viena, unde a studiat cu Mozart, dar a trebuit să se întoarcă după scurt timp acasă, din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții premature a mamei sale, care era bolnavă de tuberculoză.

În următorii patru ani a lucrat cu curtea arhiepiscopală și a colaborat cu orchestra teatrului din Bonn. În această perioadă a compus o cantată cu ocazia morții împăratului Iosif al II-lea, fratele arhiepiscopului Maximilian Franz, binefăcătorul său.

În noiembrie 1792 Beethoven a plecat pentru a doua oară la Viena, unde a devenit elevul lui Joseph Haydn și, mai târziu, al lui Antonio Salieri.

A reușit în scurt timp să câștige favorurile aristocrației vieneze, pentru care cânta la diverse concerte private și, datorită acestor relații și a contactelor cu editurile muzicale, care i-au publicat unele compoziții, a obținut o oarecare independență financiară.

În martie 1795, Beethoven a apărut în fața publicului vienez în primul său concert pentru pian și orchestra, care a fost urmat de o serie de reprezentații la Praga, Dresda, Berlin și Bratislava.

Beethoven

În această perioada compozitorul a observat primele semne ale scăderii auzului, ceea ce l-a făcut să se izoleze de societate. În celebrul “Testament de la Heiligenstadt”, Beethoven se adresa fratelui său, înspăimântat de surzenia tot mai accentuată, dar a compus cele trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a “Eroica”, apoi sonata pentru pian op. 57 “Appassionata”, concertul pentru vioară și orchestră, simfoniile a V-a (a “Destinului”) și a VI-a (“Pastorala”).

La sfârșitul anului 1801, compozitorul a cunoscut-o pe contesa Julie Giulietta Guicciardi, de care s-a îndrăgostit, dar relația nu a putut fi urmată de căsătorie din cauza diferenței de clasă socială dintre ei. Ulterior i-a dedicat Sonata nr. 14, cunoscută acum drept Sonata Lunii.

Următoarea relație a fost cea cu Josephine Brunsvik, o frumoasă vieneză al cărei soț, contele Joseph Deym, murise în 1804. Muzicianul i-a scris contesei 15 scrisori de dragoste pline de pasiune, dar, deși sentimentele ambilor erau foarte puternice, Josephine a fost forțată de familia sa să renunțe la el. La începutul anului 1813, Beethoven a trecut printr-o perioadă emoțională dificilă, pentru că avea mari probleme în familie.

Beethoven

Compozitorul îl vizitase pe fratele său, Johann, la sfârșitul lunii octombrie 1812 pentru că voia să oprească relația acestuia cu Therese Obermayer, o femeie care avea un copil nelegitim. Nu a reușit să-l convingă să se despartă de ea și a făcut apel la autoritățile civice și religioase locale, dar Johann și Therese s-au căsătorit pe 8 noiembrie.

Un alt frate, Kaspar, era bolnav de tuberculoză de ceva vreme și în 1813 Beethoven i-a împrumutat 1500 de florini pentru a-și îngriji sănătatea. După ce Kaspar a murit pe 15 noiembrie 1815, muzicianul a fost implicat într-o dispută juridică de durată cu soția acestuia, Johanna, cu privire la custodia fiului lor, Karl, care avea atunci nouă ani. Compozitorul solicitase să fie numit singurul tutore al băiatului, dar în testamentul defunctului era precizat că micuțul trebuie să aibă o tutelă comună, a lui Ludwig și a Johannei. Beethoven a reușit să-și scoată nepotul din custodia cumnatei în ianuarie 1816, l-a mutat la o școală privată, dar în decembrie 1818 a pierdut temporar tutela unică, recâștigând-o după lupte juridice intense în 1820.

În anul 1818, Beethoven devenise complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii fiind “caietele de conversații”, în care aceștia scriau ceea ce voiau să-i transmit, însă afecțiunea nu i-a întrerupt creația artistică.

Beethoven

Pe 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima audiție a Simfoniei a IX-a, iar succesul a fost fantastic. Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, în timp ce, potrivit etichetei, familia imperială era salutată la intrarea în sală cu doar trei.

Simfonia a dezlănțuit un entuziasm delirant în sală, iar martorii au povestit că mulți spectatori plângeau. Beethoven, care se afla pe scenă cu fața la orchestră, nu știa nimic din ceea ce se petrecea în spatele său, unde lumea era ridicată în picioare, striga și își agita pălăriile. La un moment dat, una dintre soliste l-a întors cu fața la public, putând astfel să vadă reacția impresionantă a oamenilor.

Tot mai bolnav, țintuit la pat din decembrie 1826, Beethoven a încetat din viață pe 26 martie 1827, la vârsta de 56 de ani, în urma unei boli de ficat, în prezența prietenului său, Anselm Hüttenbrenner, și a unei anumite „Frau van Beethoven”, posibil fosta cumnată. Hüttenbrenner a povestit mai târziu că, în momentul morții lui, s-au dezlănțuit tunete aproape supranaturale: „Beethoven a deschis ochii, și-a ridicat mâna dreaptă și a privit câteva secunde cu pumnul strâns… nicio suflare, nici o bătaie a inimii mai mult”.

Înmormântarea lui Ludwig van Beethoven

A doua zi, mai mulți cunoscuți au venit să-l vadă pe patul mortuar și unii dintre ei au tăiat șuvițe din părul decedatului, pe care le-au păstrat ca amintire.

La înmormântarea compozitorului, care a avut loc la cimintirul Währinger, au asistat peste 10.000 de locuitori ai Vienei, printre ei aflându-se Franz Schubert și violonistul Joseph Mayseder. Rămășițele lui Beethoven au fost exhumate pentru a fi studiate în 1863, fiind mutate în 1888 la Zentralfriedhof din Viena.

Puteți citi și:

Femeile din viața lui Richard Wagner

Giacomo Puccini, o viață marcată de scandaluri și tragedii

DS TW
Latest comments
  • La un curs festiv ținut de academicianul Cristofor Simionescu, în anul 1988,domnia sa ne-a spus despre un studiu prin care s-a constatat că dispunerea atomilor din ADN-ul soarecelui(în spirală) desfășurat ca un portativ este similar cu dispunerea notelor muzicale din simfonia a 9-a a lui Beethoven.

leave a comment