Născut pe 21 martie 1915 în Trifeşti-Orhei, Călin Gruia a urmat Şcoala Normală și a debutat cu poezie şi cu proză în revista “Speranţa” din Orhei, în 1938. Un prim volum, placheta de versuri “Litanii de seară”, i-a apărut la Bucureşti, în 1942.
Scriitorul a fost încorporat și a trăit ororile războiului, dar mai ales zbuciumul celor patru ani de prizonierat la ruși (1944 – 1948), departe de țară. Ulterior, pe lângă activitatea de redactor al emisiunilor pentru copii de la Radio (1951 – 1969), a scris peste 30 de cărți pentru copii, pe lângă cele 50 de scenarii radiofonice, scenariile pentru televiziune (“Vlad Ţepeş”, “Corbea”, “Ospăţul”) şi scenariul filmului “Baladă pentru Măriuca”.
Regizat de Constantin Neagu și Titel Constantinescu, filmul produs în 1969 a avut-o în rolul Măriucăi pe Brândușa Hudescu, originară din Petricani, orașul Săveni, fiica învățătorilor Constantin și Anișoara Hudescu, elevă la acel moment în clasa a VI-a. Alături de ea au fost distribuiți în peliculă Ion Caramitru, N.N. Matei, Gelu Zaharia-Parsolea, Gilda Marinescu și Sabina Mușatescu.
Eroina filmului a existat aievea: Măriuca Militaru, o fetiță de 12 ani din satul Haret care, în timpul luptelor de la Mărășești, a reglat tirul artileriștilor români asupra nemților. „Scenariul lui Călin Gruia, de la care am pornit, se bazează pe un fapt autentic: sacrificiul orfanei Măriuca Zaharia (Militaru), moartă eroic în Primul Război Mondial, mărturisea unul dintre regizori. Mormântul ei se află în centrul Mausoleului de la Mărășești. Evocarea nu pune însă accentul pe elementul tragic, apăsător, ci va împrumuta respirația amplă și spiritul eroic al eposului popular“.
Povestea e tragică: apropierea frontului german de satul în care locuia familia copilei a făcut-o pe mătușa ei să o ducă într-un loc mai sigur, pe malul Siretului. Văzând că bunicul (interpretat de N.N. Matei) nu li se alătură, Măriuca se întoarce pe furiș în sat, unde se ascunde în nucul din curtea casei părintești. Atacul inamicilor începe însă și fetița devine, fără voie, martora bătăliei între trupele române și nemții conduși de mareșalul August von Mackensen. Punctul de observație fiind distrus, un fruntaș numit Ilie (interpretat de Ion Caramitru) a dirijat tirul tunurilor românești din locul unde stă ascunsă Măriuca. Moare, însă, lovit de o schijă. Învingându-și frica, Măriuca preia atunci telefonul și dă mai departe informațiile cerute de comandament, așa cum se pricepe. În toiul luptei, nucul este lovit și Măriuca se prăbușește, iar moartea ei e acoperită ca de un imn de slavă de strigătele de izbândă ale ostașilor români învingători…
Filmările au fost realizate chiar pe meleagurile natale ale Măriucăi.
„Fiind pionieră, am luat parte anul trecut la un concurs pionieresc, la care am obținut locul I pe județ. Premiul oferit de Consiliul județean al pionierilor era un bilet în tabăra de la Sinaia. O fericită întâmplare pentru mine a făcut ca în acea perioadă scenaristul Călin Gruia și regizorii Titel Constantinescu și Constantin Neagu să caute o interpretă pentru filmul închinat eroinei care s-a acoperit de glorie în timpul unei lupte la Mărășești. Eram tare emoţionată şi cam furioasă, pe mine mă puneau totdeauna la urmă să cânt şi să recit şi nu-mi spuneau „bravo“ niciodată. Când mi-au spus că va trebui să mă prezint la Buftea, am început să strig prin tabără: „Fetelor, m-au ales pentru cinematograf“.
La Bucureşti, o altă selecţie. „De data asta, mărturisea copila, eram atentă la concurentele de dinaintea mea şi mă străduiam să fac şi eu ca cele cărora li se spunea „bravo“. Dar până la urmă, am făcut aşa cum credeam eu. Şi am fost aleasă pentru rol”, spunea tânăra actriță despre momentul în care a fost distribuită pentru a o interpreta pe eroina de război. Ulterior Brândușa Hudescu a devenit profesoară de limba și literatura română, și-a dedicat viața generațiilor de elevi pe care i-a avut la Școala Generală nr. 5 din Vaslui și s-a stins din viață în iulie 2024.
Cele mai reuşite proze ale lui Călin Gruia conţin elemente autobiografice unice în felul lor, precum cele din volumele „Scrisori pentru fluturi şi pietre”, “Pânzele mamei”, “Ograda”, în care se reconstituie profilul satului moldav de după Primul Război Mondial, cu toate amintirile lui venind din străvechile răzăşii, cu oameni care ştiau să povestească extraordinar întâmplări trăite sau pur şi simplu imaginate.
Cele cinci nuvele din volumul „Vineri la amiază”, apărut în 1962, aduc, la fel ca „Măriuca”, mărturii și portrete emoționante din atmosfera terifiantă a războiului.
“Nu arareori mă pomenesc cu întreg satul meu pe masa de lucru“, spunea scriitorul în evocările din “Pânzele mamei”. Călin Gruia s-a stins din viață pe 0 iulie 1989 și a fost înmormântat în Cimitirul Pantelimon 2.
