Relația dintre Clementine și Winston Churchill a fost una dintre cele mai solide și complexe povești de iubire din istoria politică a secolului XX. Căsătoriți în 1908, cei doi au traversat împreună aproape șase decenii marcate de crize personale și momente istorice complicate, Clementine devenind unul dintre cei mai lucizi și sinceri sfetnici ai premierului. În spatele imaginii publice a lui Churchill s-a aflat adesea echilibrul discret al acestei femei care i-a înțeles slăbiciunile și i-a temperat impulsurile.
Clementine Churchill s-a născut pe 1 aprilie 1885 și a fost fiica lui Sir Henry Hozier și a lui Blanche Hozier, dar paternitatea ei a fost un subiect controversat, deoarece mama era cunoscută pentru infidelitățile sale. Sir Hozier și-a surprins soția în casă cu un bărbat, ea a reușit să evite divorțul invocând faptul că și el o înșela, însă la scurt timp cuplul s-a separat. Lady Blanche a susținut ulterior că tatăl biologic al Clementinei era căpitanul William George „Bay” Middleton.
În vara anului 1899, Lady Hozier și-a dus cele trei fiice într-o vacanță la Dieppe, în nordul Franței, dar călătoria s-a terminat brusc când Kitty, sora cea mare, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. Blanche le-a trimis pe mezine în Scoția, pentru a-și putea dedica tot timpul lui Kitty, dar aceasta a murit pe 5 martie 1900.
Clementine a fost educată mai întâi acasă, apoi a studiat la o școală din Edinburgh și mai târziu la Universitatea Sorbona din Paris. Tânăra s-a logodit în secret cu Sir Sidney Peel, un ofițer de care se îndrăgostise pe când avea 18 ani, dar în 1904, când l-a întâlnit pe Winston Churchill la un bal, l-a uitat definitiv pe precedentul iubit.
În martie 1908, cei doi s-au revăzut la o cină organizată de Lady Helier, o rudă îndepărtată a Clementinei, iar după cinci luni viitorul premier al Marii Britanii a cerut-o în căsătorie. Clementine și Winston Churchill au avut cinci copii: Diana, Randolph, Sarah, Marygold, care a murit înainte de a împlini doi ani, și Mary, dar niciunul dintre ei nu s-a ridicat la înălțimea pretențiilor severului lor tată.
În ciuda stresului provocat de rolurile politice ale lui Churchill, căsnicia cuplului a fost plină de afecțiune și respect reciproc. În timpul Primului Război Mondial, Clementine a organizat cantine pentru muncitori în Londra și s-a implicat în susținerea efortului de război. Singura suspiciune asupra mariajului cu dificilul Churchill a apărut în anii 1930, când a plecat într-o călătorie către insulele Borneo, Noua Caledonie și Noile Hebride, perioadă în care se pare că ar fi avut o aventură cu Terence Philip, un bogat comerciant de artă.
Fiind soția unui politician care a avut adesea poziții controversate, era obișnuită să fie tratată nepoliticos de soțiile adversarilor lui, dar întotdeauna i-a susținut deciziile și a încercat să îl ajute în momentele de criză. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a devenit președinta Fondului pentru Ajutor al Crucii Roșii, președintă a Asociației Creștine a Femeilor Tinere pentru Apel la Război și președinta maternității pentru soțiile ofițerilor. Lunga căsnicie a cuplului, care s-a întins pe o perioadă de 56 de ani, s-a încheiat pe 24 ianuarie 1965, la moartea lui Winston Churchill.
În ultimii ani ai vieții, inflația i-a provocat văduvei mari dificultăți financiare, astfel că, la începutul anului 1977, a fost nevoită să vândă la licitație cinci tablouri pictate de Churchill. Lady Clementine a murit la domiciliul său din Londra, în urma unui atac de cord, pe 12 decembrie 1977. Avea 92 de ani și îi supraviețuise fostului prim-ministru al Marii Britanii aproape 13 ani.
