Fiica cea mică a împăratesei Sisi a Austriei, prințesa Marie Valerie, s-a născut pe 22 aprilie 1868 la Buda, în Ungaria, iar Elisabeta a fost în mod special atașată de micuța care a venit pe lume la zece ani după cel de-al treilea copil al său. Arhiducesa a fost crescută chiar de suverană, spre deosebire de primii trei moștenitori, care fuseseră preluați de autoritara mamă a împăratului Franz Joseph, Sofia.
Valerie și-a iubit mult mama, însă de multe ori s-a simțit jenată și copleșită de concentrarea lui Sisi asupra ei. I s-a spus “copilul maghiar” pentru că nașterea ei a fost o concesie a Elisabetei, care nu și-ar mai fi dorit încă un copil, dar a acceptat o nouă sarcină în schimbul concilierii lui Franz Joseph cu Ungaria, partea favorită a împărătesei din imperiu. Încoronarea lui Sisi și a lui Franz Joseph la Budapesta, pe 8 iunie 1867, ca rege și regină ai Ungariei, a fost parte a planului împărătesei de poziționare în favoarea țării. Valerie a venit pe lume nouă luni mai târziu, iar Elisabeta a ales Buda ca loc de naștere al copilului, pentru că nici un bebeluș regal nu se mai născuse aici de secole, iar dacă ar fi fost băiat, ar fi purtat numele de Ștefan, după regele maghiar canonizat.
Pe 31 iulie 1890, Valerie s-a căsătorit cu vărul ei, Arhiducele Franz Salvator, ceremonia religioasă fiind condusă de episcopul de Linz, Franz Maria Doppelbauer. Cei doi se întâlniseră în 1886 la un bal, însă tânăra a așteptat câțiva ani pentru a fi sigură că sentimentele pentru el erau suficient de puternice pentru a avea o căsnicie fericită. Franz-Salvator era un prinț relativ minor din ramura toscană a familiei imperiale austriece și nu avea o avere prea mare, însă Elisabeta și-a susținut fiica în decizia ei.
Arhiducesa a fost nevoită să renunțe la drepturile asupra tronului austriac, după nuntă cuplul a plecat în luna de miere în Elveția, Italia și Bavaria, s-a stabilit apoi la Palatul Lichtenegg, iar în 1895 cei doi au cumpărat Schloss Wallsee, un palat situat pe malul Dunării.
Marie Valerie a fost cunoscută pentru implicarea ei în actiuni de caritate. În 1900, a devenit patroană a Crucii Roșii, organizație pentru care a fondat spitale și a strâns sume considerabile de bani. În timpul Primului Război Mondial, a amenajat un spital de campanie chiar în castelul său și a ajutat ea însăși la îngrijirea răniților. Mariajul cu Franz a fost inițial armonios, însă cu timpul lucrurile s-au schimbat. Cuplul a avut zece copii, dar bărbatul a avut mai multe aventuri, inclusiv cu prințesa Stephanie von Hohenlohe, care a fost cunoscută mai târziu ca “prințesa spion a lui Hitler” pentru activitățile ei de spionaj din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1914, amanta lui Franz a născut un băiat care a fost botezat Franz Joseph și care a fost recunoscut de tatăl său, în timp ce Valerie era chinuită de o boală necruțătoare.
După sfârșitul Primului Război Mondial, Marie Valerie a recunoscut oficial sfârșitul monarhiei habsburgice și a semnat documentele de renunțare la toate drepturile la tron pentru ea și urmașii săi, iar actul i-a permis să-și păstreze casa și bunurile.
Arhiducesa a murit pe 6 septembrie 1924, la vârsta de 56 de ani, la Schloss Wallsee. Și-a acceptat cu demnitate boala și suferința, sora ei, Gisela, mărturisind: “Am văzut-o pe Valerie pe deplin conștientă de starea ei și așa cu evlavie o accepta, chiar cu bucurie, anticipând plecarea ei iminentă, că eu cred că o revenire neașteptată de fapt ar fi dezamăgit-o”.
Galerie foto:
