Marion Delorme a fost una dintre cele mai cunoscute curtezane ale Parisului secolulului al XVII-lea, o femeie a cărei frumusețe și viață sentimentală au transformat-o, încă din timpul vieții, într-un personaj aproape legendar. Saloanele ei erau frecventate de aristocrați, oameni de litere și personaje influente ale epocii, iar printre bărbații celebri care i-au devenit amanți s-au numărat poetul Jacques Vallée des Barreaux și marchizul de Cinq-Mars. Faima sa a supraviețuit epocii lui Ludovic al XIII-lea, în jurul morții ei s-au țesut povești spectaculoase, iar Victor Hugo a transformat-o în eroina unei drame.
Fiică a trezorierului din regiunea Champagne-Ardenne, Marion s-a născut pe 3 octombrie 1613 și și-a petrecut copilăria la reședința familiei, primind o educație de cea mai bună calitate. Când a mai crescut puțin, adolescenta l-a cunoscut pe poetul Jacques Vallée des Barreaux, adept al filosofiei epicuriane, care a inițiat-o în tainele plăcerilor fizice și care i-a devenit primul amant.
Ulterior Marion l-a părăsit fără regrete pe poet și a ajuns în brațele marchizului de Cinq-Mars, Henri Coiffier de Ruze d’Effiat. Despre el se știa în epocă că era protejatul cardinalului Richelieu, cel care l-a introdus la curtea regelui Ludovic al XIII-lea, supranumit cel Drept. Suveranul l-a primit foarte bine pe tânăr, iar acesta s-a aflat mereu în preajma curții, fiindcă primise titlul de grande-maitre al garderobei regale.
Nu după mult timp, Cinq-Mars a ajuns să comploteze împotriva lui Richelieu și, implicit, împotriva politicii susținute de Ludovic al XIII-lea. Planul său ar fi urmărit înlăturarea cardinalului și schimbarea orientării politice a Franței, inclusiv prin încheierea unei înțelegeri cu Spania. Corespondența secretă purtată de marchiz cu spaniolii a fost însă interceptată, iar conspirația a ieșit la iveală. Cinq-Mars a fost arestat, judecat și condamnat la moarte, fiind decapitat la Lyon, în septembrie 1642. Tradiția îi atribuie, înaintea execuției, cuvintele: „Dumnezeule! Ce se întâmplă cu lumea asta?”
Marion îl cunoscuse pe Cinq-Mars într-o perioadă în care tânărul marchiz se bucura de ascensiunea sa spectaculoasă la Curte. L-a urmat la Paris, iar unele relatări susțin că cei doi s-ar fi căsătorit în secret. Ulterior și-a deschis un salon în cartierul Marais, în apropiere de Place Royale, actuala Place des Vosges, care a devenit în scurt timp unul dintre locurile frecventate de personalități ale înaltei societăți pariziene.
sursa: gallica.bnf.fr
După execuția nefericitului marchiz, frumoasa Marion și-a continuat cariera de curtezană. Printre iubiții și binefăcătorii ei s-au numărat Charles de St. Evremond, Georges Villiers, al doilea duce de Buchingham, Luis al II-lea de Bourbon, prințul de Conde și chiar cardinalul Richelieu.
În timpul Frondelor, salonul doamnei Delorme a devenit locul de întâlnire al susținătorilor regelui. Se spune că Mazarin, devenit prim-ministru după moartea lui Richelieu, și-a trimis oamenii să o aresteze în 1650, dar aceștia nu au mai avut pe cine să rețină, pentru că delicata curtezană ar fi murit subit la doar 36 de ani, după ce ar fi luat o doză mare de antimoniu. Cel mai probabil, dacă ar fi reușit să o găsească în viață, Marion ar fi fost executată.
Surse literare aduc și alte componente poveștii. Se spune că, speriată de perspectiva arestării, femeia a decis să-și însceneze o ieșire dramatică din scenă. S-a prefăcut moartă, iar oamenii lui Mazarin nu au îndrăznit să verifice adevărul și au raportat, pur și simplu, că celebra amantă a încetat din viață.
Două zile mai târziu, Marion s-ar fi uitat de după draperiile de la dormitorul ei cum iese pe ușa casei sicriul pe care aranjase ca fidelii să îl aducă pentru ca scena morții să fie cât mai credibilă. A rămas în folclorul parizian o poezioară pe care se spune că a compus-o în acea zi chiar ea: „Am asistat la înmormântarea mea / Preotul amant mi-era / Vai! Ce-am mai râs!”
După acest episod, care este și astăzi controversat, Marion s-ar fi căsătorit cu un lord englez ștergând orice urmă a vieții anterioare. O altă sursă vorbește despre un sfârșit trist al fostei frumuseți a Parisului, care a murit în mizerie, la aproape 90 de ani.
Victor Hugo i-a eternizat figura într-o tragedie în cinci acte, mulţi poeţi i-au cântat frumuseţea diafană, iar Alfred de Vigny i-a dedicat un roman, opere datorită cărora viața lui Marion Delorme a rămas în literatura universală.
Galerie foto:
