Secolul al XVII-lea a fost o perioadă a marilor descoperiri și a progresului, dar și a apariției unor idei surprinzătoare, uneori cu mult înaintea vremurilor lor. Printre personalitățile care au sfidat limitele cunoașterii se numără Savinien Cyrano de Bergerac, un om de spirit, spadasin de temut și, mai puțin cunoscut, un vizionar al științei și explorării spațiale.
Astăzi, Cyrano de Bergerac este cel mai adesea asociat cu eroul romantic al piesei lui Edmond Rostand, dar, dincolo de legenda literară, a existat un adevărat Cyrano: un filosof nonconformist, un gânditor îndrăzneț și un precursor al științei moderne.
Viața unui aventurier al ideilor
Născut la Paris pe 6 martie 1619, fiu al unui negustor de pește în hale, Cyrano și-a început cariera ca soldat și duelist renumit. La 21 de ani, viața militară l-a adus în fața unor accidentări grave, forțându-l să se retragă. A intrat ulterior în cercul filosofului și astronomului Pierre Gassendi și s-a apropiat de un presupus ordin secret ce ar fi deținut cunoștințe științifice avansate.
De-a lungul timpului, teoriile despre acest ordin s-au înmulțit, iar unii cercetători consideră că Bergerac ar fi avut acces la surse de cunoaștere necunoscute majorității oamenilor epocii sale. Printre ideile lui surprinzătoare se numără concepte precum presiunea luminii, teoria sunetului, termodinamica și chiar descrierea unui aparat asemănător televizorului.
Cyrano de Bergerac, explorator al Cosmosului… pe hârtie
Cyrano de Bergerac nu s-a limitat la filosofie, ci a îndrăznit să imagineze călătorii interplanetare într-o epocă în care singurul mijloc de transport era calul. În operele lui, “Statele Lunii” (sau “Lumea de dincolo sau statele și imperiile din lună”) și „Statele Soarelui” (sau „Istoria comică a statelor și imperiilor din soare”), a descris mijloace de propulsie revoluționare, anticipând principiile rachetelor moderne.
Printre metodele de zbor descrise de el se numără evaporarea unui lichid sub influența căldurii, similară principiilor motoarelor cu reacție, extinderea și aprinderea unui corp într-un volum închis, folosind un mecanism optic, transformarea unei explozii în energie ascensională, un concept apropiat de propulsia rachetelor și o rachetă cu trei trepte, extrem de similară designului folosit de inginerii spațiali moderni.
Mai mult, Cyrano a descris imponderabilitatea și efectele accelerării și frânării unei rachete în spațiu, detalii pe care un om obișnuit din secolul XVII nu ar fi avut de unde să le cunoască.
Viziunile lui Cyrano de Bergerac despre viața extraterestră
Cyrano de Bergerac susținea în cărțile sale că Universul este infinit și locuit de ființe raționale și vorbea despre orașe luminoase care se deplasează pe suprafața Lunii cu viteze de 30 km/h, un detaliu care amintește de misterele moderne ale astronomiei. Coicidență sau nu, în anii ’60, astronomii americani Harris și Cross au observat lumini stranii pe Lună, deplasându-se la viteze între 32 și 80 km/h, exact ceea ce Bergerac descrisese cu trei secole înainte.
De asemenea, a relatat despre entități materiale invizibile pentru ochiul uman, dar care pot lua o formă perceptibilă atunci când doresc să se facă văzute. Această idee are astăzi ecouri în teoriile moderne despre dimensiuni alternative și particule subatomice.
Descoperiri tehnologice vizionare
În scrierile sale, de Bergerac a făcut referire și la aparate care amintesc de radioul și televizorul modern, descriind o „carte” realizată dintr-un diamant de o strălucire neobișnuită, care pare a avea un ecran sau un mecanism de transmitere a informațiilor.
Mai mult, a menționat concepte apropiate de teoria relativității și de energia nucleară. Într-un fragment, sugera că materia a fost odinioară de milioane de ori mai ușoară, iar ființele inteligente ale acelor vremuri erau aproape imateriale, viziune care se apropie de ideile lui Konstantin Țiolkovski, părintele cosmonauticii moderne.
Realitate sau speculație?
Desigur, multe dintre ideile lui Cyrano de Bergerac par fanteziste. Totuși, coincidențele dintre scrierile sale și descoperirile științifice moderne au ridicat de-a lungul timpului întrebări fascinante. A fost Cyrano un vizionar pur și simplu incredibil de intuitiv sau chiar a avut acces la informații avansate pentru vremea sa?
Nasul legendar al lui Cyrano de Bergerac
Cyrano de Bergerac este adesea asociat cu imaginea unui bărbat cu un nas excepțional de mare, în principal datorită piesei de teatru „Cyrano de Bergerac” (1897), însă realitatea istorică a demontat mitul creat de literatură, pentru că nu există nicio dovadă clară că nasul eroului ar fi fost la fel de exagerat cum îl descrie Edmond Rostand.
Scriitorul l-a portretizat pe Cyrano ca pe un spadasin extraordinar, un poet talentat și un om cu un spirit ascuțit, dar care suferă din cauza complexului legat de dimensiunea nasului. Bergerac este prezentat ca fiind extrem de conștient de aspectul său fizic și sensibil la orice comentariu legat de nas. Una dintre cele mai faimoase scene este momentul în care eroul își bate singur joc de propriul nas, monologul fiind unul dintre cele mai cunoscute fragmente din literatura franceză:
Este enorm? Ah, nu! Este gigantic! Dacă ar fi puțin mai mic, ar putea fi folosit drept pană de scris! Dacă ar fi un pic mai mare, ar putea deveni un steag de corabie!
