Eduard Caudella, creatorul primei opere românești

Eduard Caudella provine dintr-o veche familie de origină italiană stabilită încă de la începutul secolului XIX mai întâi la Cernăuţi și apoi la Iaşi. Muzicianul s-a născut în capitala Moldovei pe 3 iunie 1871 și a fost fiul lui Francisc Caudella, compozitor, pianist şi violoncelist, iar mai târziu director al Conservatorului din Iaşi. Pasionat din copilărie de muzică, la vârsta de 12 ani Eduard a fost dus de către tatăl său la Berlin, unde a studiat vioara cu Hubert Ries şi pianul cu fiul acestuia. Tânărul a plecat apoi la Paris, unde şi-a desăvârşit studiile cu marii violonişti Allard şi Massart, dar adevărata perfecţionare a cunoscut-o mai târziu, când a luat lecţii de la celebrul Vieuxtemps, care locuia într-un orăşel de lângă Frankfurt pe Main. Cu o serie de concerte date în capitala Franţei, tânărul virtuoz şi-a atras elogiile cele mai vii ale presei pariziene.

Reîntors în ţară în 1861, a ocupat catedra de vioară la Conservator şi funcţia de şef de orchestră al Teatrului din Iaşi. În această calitate, Caudella a avut prilejul să-şi arate pasiune pentru muzica românească, destul de oropsită pe acea vreme din cauza gusturilor occidentale ale societăţii moldovene.

„De la 1861, de când m-am întors în ţară, am avut mai mult decepţiuni, îi scria compozitorul biografului său, G. Georgescu-Theologu, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de activitate artistică. “Am luptat din greu ca să-mi creez o poziţiune socială şi artistică… pentru care muncă onestă şi pentru îndatoririle mele, răsplata mi-a fost: „multă ingratitudine”.

Caudella este unul dintre marii precursori ai şcolii muzicale româneşti și susținător al muzicii naţionale, deoarece a introdus în numeroasele sale compoziţii melodiile populare. Printre nenumăratele lucrări ale muzicianului, cităm câteva opere şi operete: “Petru Rareş”, prima operă românească, “Harță Răzeşul” (1881), “Hatmanul Baltag” (1882), “Beizadea Epaminonda” (1883), “Romanii şi Dacii”, “Traian şi Dochia”, “Adevărul şi Minciuna”, “Olteanca”. În plus, a compus două concerte pentru vioară, uvertura “Moldova”, o “Idilă câmpenească”, o serie foarte bogată de uverturi naţionale, balade, fantezii pentru orchestră, valsuri, polci, cadriluri, scrise după moda de la acea vreme, un cvintet pentru coarde, precum şi nenumărate cântece pe versuri de Carmen Sylva, Vasile Alecsandri și Matilda Cugler-Poni. Colaborator devotat al lui Alecsandri şi Caragiale (a scris opera „Hatmanul Baltag”, pe libretul lui Caragiale şi Negruzzi), îndrumător al lui George Enescu, prieten sincer al lui George Dima, G. Kiriac, George Stephănescu, Eduard Caudella a luptat întreaga viață pentru fondarea unei culturi muzicale naţionale. „Am 73 de ani trecuţi şi tot mai păstrez încă scânteia, animaţia şi dragostea artei mele, fiindcă dacă nu aş fi avut toate acestea şi m-aş fi luat după mediul în care am trăit, nu aş mai fi făcut ceea ce se vede”, mărturisea el.

În 1900, Caudella s-a retras din funcţia de director al Conservatorului ieşean, închinându-şi întreaga activitate compoziţiei.

„Nu mai rămâne la îndoială că şi muzicii noastre i se poate da locul ce i se cuvine între celelalte muzici internaționale și poate servi spre a-i da o dezvoltare a unui gen superior”, spunea în 1920 despre George Enescu într-un interviu acordat revistei „Muzica”, după ce, cu doi ani înainte, la Iaşi, Enescu cântase în primă audiție concertul pentru vioară de Eduard Caudella, fiind acompaniat la pian de compozitor.

Împovărat de vârstă şi de efectele din ce în ce mai grele ale Primului Războiului Mondial, Eduard Caudella a încetat din viață la Iaşi, la vârsta de 83 de ani, pe 15 aprilie 1924.

Ziarul Opinia consemna atunci:

“În noaptea de sâmbătă spre duminică, s-a stins din viaţă maestrul compositor Eduard Caudella, în modesta sa locuinţă din strada Neculai Gane, înconjurată de soţie şi copii, a cărora durere e nemăsurată. Acum patru zile Caudella îşi căuta de treburi şi de activitatea sa muzicală, dar în scurt timp boala l-a răpus. Vestea morţii maestrului Caudella a produs o adevărată consternare. La locuinţa defunctului e un pelerinaj de tot ce Iaşul are mai distins. La Teatrul Naţional, la Conservator şi la cercul didactic s-a arborat drapelul negru. Cu prilejul morţii maestrului Eduard Caudella, ministerul artelor a transmis familiei un ajutor de 10.000 lei. Este însă de remarcat faptul curios că la funeraliile ilustrului dispărut tocmai corul Conservatorului local nu s-a manifestat în nici un fel.”