HomeEroii României moderneElvira Popescu, viața adoratei

Elvira Popescu, viața adoratei

Elvira Popescu s-a născut pe 10 mai 1894 la București, fiind fiica unui comerciant prosper din Colentina care a încurajat pasiunea copilei pentru teatru, oferindu-i tot sprijinul pentru cariera artistică. Elvira a absolvit cu brio Conservatorul de Artă Dramatică, unde a fost eleva Aristizzei Romanescu și a Luciei Sturza Bulandra, apoi a devenit angajată a Teatrului Național, unde a primit încă de la începutul carierei sale roluri principale.

După debutul din 1910, în rolul Ileana Cosânzeana din „Înşir’te mărgărite“ de Victor Eftimiu, tânăra a jucat o vreme la Excelsior, apoi a înfiinţat Teatrul Mic.

În 1912 Elvira a fost distribuită în primul film românesc, „Independenţa României“, în rolul unei ţărăncuţe. În această perioadă s-a căsătorit cu actorul Aurel Athanasescu cu care a avut o fiică, Tatiana Cornelia, născută pe 16 martie 1914. Elvira a divorţat apoi de soțul ei pentru a se căsători cu ministrul de Finanţe, liberalul Ion Manolescu-Strunga, iar în 1923 frumoasa actriță pleacă la Paris cu piesa „Patima roşie“ şi se stabileşte aici, încercând să cucerească scena pariziană.

Louis Verneuil, un celebru autor de vodeviluri, va scrie special pentru ea numeroase piese de teatru și va avea un rol decisiv în viața și cariera talentatei Elvirei. El a angajat-o în 1923 la Theatre De la Michodière din Paris – printr-o întâmplare, pentru că protagonista titulară din piesa “Ma Cousine de Varsovie” era bolnavă, iar Elvira, chiar dacă nu stăpânea încă perfect limba franceză, a avut un succes uriaș.

Aproape imediat, “L’accent d’Elvira Popescu” a devenit cunoscut în lumea artistică pariziană, iar critica a elogiat-o in corpore, fapt care era foarte rar întâlnit în Franța, supranumindu-o “Reine du Boulevard”, “Notre Dame du Théâtre” sau “Monstre Sacre”.

 

Actrița a devenit muza dramaturgului Louis Verneuil, cu care a format un cuplu extravagant. scandalurile dintre ei fiind pe prima pagină a ziarelor. Elvira şi Louis își aruncau vorbe grele în public,  fie că erau pe stradă, în hoteluri sau în foaierul teatrului. Ea era orbitor de elegantă, purta pene şi smaralde, era întotdeauna impecabilă şi strălucitoare. Publicul era fascinat de fiecare apariție a sa, iar ziarele îi urmăreau atât viața privată, cât și cea artistică. În timpul războiului actrița a plecat in America și în această perioadă relația ei cu Verneuil se deteriorează și mai mult.

În 1952, bărbatul s-a sinucis tăindu-şi gâtul în cadă, într-o camera de hotel. Avea 59 ani și presa a scris că motivul sinuciderii a fost iubirea devastatoare pentru Elvira Popesco.

Cariera actriței a durat timp de 65 de ani, dar repertoriul pieselor interpretate de ea a fost relativ restrâns, explicația fiind că toate spectacolele în care era protagonistă țineau afișele ani in șir, fiind extrem de solicitate de public, unele dintre ele depășind 2000 de spectacole. În afară de piesele lui Louis Verneuil, a mai jucat în creațiile lui Henry Bernstein, André Roussin și Sacha Guitry.

Cariera cinematografică a actriței a fost intensă între anii 1930 și 1940, printre cele mai reprezentative filme ale sale fiind “La Présidente”, “Ils étaient neuf célibataires”, “Austerlitz”, “Plein Soleil”.

Ultimul soţ al Elvirei Popescu a fost baronul Sebastien Foy care a murit în 1967 lăsându-i o mare avere. Actrița a apărut ultima oară la televiziune în serialul „La Voyante“, în 1972, iar ultimul său spectacol a fost piesa “La Mamma“, scrisă pentru ea de André Roussin.

În 1985, artista părăseşte vila somptuoasă pe care i-o lăsase contele Foy la Mezy pentru a se muta într-un apartament parizian. La o vârstă înaintată, fără să-și fi pierdut farmecul, a continuat să țină un salon deschis în apartamentul din Avenue Foch, frecventat de toată protipendada literară, artistică, financiară și politică a Parisului. André Roussin, Guy de Rothschild, Jacques Chirac, Pierre Cardin, Valéry Giscard d’Estaing și mulți alții se numărau printre cei care o priveau și o ascultau fermecați în sufrageria ei.

 

Elvira Popescu a fost distinsă cu premiul “Molière” pentru cea mai bună actriță, decernat de asociația actorilor francezi, și a primit de două ori ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte dinstincții ale statului francez. Actrița a încetat din viață pe 11 decembrie 1993, la Paris, fiind înmormântată în Cimitirul Père-Lachaise din Paris. Unica ei fiică, Tatiana Athanasescu s-a căsătorit în 1935 la Paris cu contele francez Guillaume Lecointre de care va divorța în 1944 și apoi s-a recăsătorit cu Guy Juvet, funcționar la Biroul International al Muncii, cu care va avea o fiică, Antoinette Juvet-Mir, astăzi unica urmașă în viață a Elvirei Popesco.

 

 

 

 

 

Galerie foto:

No comments

leave a comment