Zelda Sayre Fitzgerald s-a născut pe 24 iulie 1900 în Montgomery, Alabama, într-o familie cu șase copii, fiind cea mai mică și cea mai răsfățată dintre ei. Tatăl ei era Anthony D. Sayre, judecător la Curtea Supremă din Alabama, iar familia era bine cotată în societatea orașului. Fetița a urmat lecții de dans și balet, iar în adolescență a fost foarte populară, prezența ei la micile evenimente din Alabama fiind constantă.
La o astfel de întrunire, desfășurată la puțin timp după încheierea liceului, l-a întâlnit pe F. Scott Fitzgerald. Tânărul era născut pe 24 septembrie 1896 în Minnesota, era locotenent-secund în infanterie și fusese repartizat la Camp Sheridan, lângă Montgomery.
Cei doi s-au îndrăgostit și intenționau să se căsătorească, dar familia Zeldei i-a spus fetei că ar urma o perioadă dificilă din punct de vedere financiar. pentru că Scott nu este capabil să întrețină o familie.
Tânărul își petrecuse prima parte a copilăriei în Buffalo, New York, unde tatăl său a lucrat pentru Procter & Gamble. Părinții, catolici practicanți, l-au trimis la o școală religioasă din vestul orașului Buffalo, dar în 1908, când tatăl fusese concediat, familia s-a întors în Minnesota, unde Fitzgerald a fost înscris la St. Paul Academy. După ce a absolvit școala în 1913, Scott a decis să rămână în New Jersey, pentru a-și continua educația la Princeton University. În 1917, a abandonat facultatea pentru a se înrola în armată, iar în timpul iernii anului 1917 era staționat la Fort Leavenworth și era studentul viitorului președinte Dwight Eisenhower. Îngrijorat că ar putea muri în război fără a-și îndeplini visurile literare, Fitzgerald a scris în grabă romanul “Egoistul romantic”.
Războiul s-a încheiat în 1918, și, respins pentru moment de Zelda, scriitorul s-a mutat la New York, sperând la o carieră în advertising care să îi poată aduce posibilitățile financiare necesare pentru a o determina pe tânără să îl ia de soț.
Scott stătea atât de prost cu banii, încât s-a angajat ca mecanic la o fabrică de automobile, dar publicarea primului său roman, “Egoistul romantic”, pe 26 martie 1920 a fost un mare succes, vânzându-se 41.075 de exemplare în primul an. Cartea a lansat cariera lui Fitzgerald ca scriitor și i-a oferit un venit stabil și corespunzător nevoilor Zeldei. Cei doi și-au reluat relația și s-au căsătorit la Catedrala Sf. Patrick din New York pe 3 aprilie 1920. Singurul lor fiică, Frances Scott “Scottie” Fitzgerald, s-a născut pe 26 octombrie 1921.
Cuplul a locuit puțin timp în America și s-a mutat apoi în Europa, unde cercul social al scriitorului s-a extins, dar relația dintre cei doi s-a transformat radical. Zelda și Scott aveau un stil de viață opulent, dar, din cauza cheltuielilor mari, precum și a facturilor medicale ale Zeldei, care suferea de depresie, aveau constant dificultăți financiare, iar el se împrumuta des de la impresarul său, Harold Ober. Când Ober a decis să nu îi mai dea bani, scriitorul a încheiat legăturile cu agentul și prietenul său de-o viață.
Zelda și-a căutat noi pasiuni și se gândea chiar la o carieră literară, așa că a început să scrie articole și scurte nuvele. În tot acest timp se folosea de balet ca formă de exprimare a sentimentelor sale și a ajuns până la episoade de epuizare. Relația cuplului s-a degradat, mariajul a intrat în declin și cei doi s-au întors în America.
În 1930, Zelda a fost diagnosticată cu schizofrenie, iar starea sa emoțională a rămas fragilă pentru tot restul vieții. În februarie 1932, a fost internată la Clinica Phipps din Baltimore, Maryland.
A continuat să scrie și a trimis Editurii Scribner’s versiunea ficțională a experiențelor lor în Europa, “Save Me the Waltz”, însă, când a aflat, Scott Fitzgerald a reușit să facă o serie modificări înainte de publicarea volumului, convingându-i pe doctorii care o aveau în grijă să o oprească să mai scrie.
Între timp, alcoolismul de care bărbatul suferea încă din perioada tinereții și problemele financiare, dar și boala psihică a Zeldei au dus la dificultăți greu de depășit. Fitzgerald a fost internat de nouă ori la Spitalul Johns Hopkins, iar prietenul său, H. L. Mencken, a notat într-o scrisoare: “a devenit deprimat. Bea într-o manieră sălbatică și a devenit o neplăcere să-l vezi”.
În 1926, Fitzgerald a fost chemat la Hollywood pentru a scrie o comedie pentru United Artists. Cuplul s-a mutat într-un bungalou deținut de studiouri în luna ianuarie a anului următor, iar scriitorul a întâlnit-o pe actrița Lois Moran, cu care a început o aventură. În următorii ani, Zelda a devenit extrem de violentă, era epuizată emoțional, astfel că în 1936 Scott a internat-o la Highland Hospital din Asheville, North Carolina.
Scriitorul a continuat să aibă dificultăți financiare și în 1937 a fost nevoit să semneze un contract exclusiv cu Metro-Goldwyn-Mayer, prin care îi era impusă obligația să se mute la Hollywood. Aici a început o aventură cu criticul de film Sheilah Graham. În acest timp, lucra la al cincilea și ultimul său roman, “Iubirea ultimului magnat”, publicat postum ca “Ultimul magnat”. După câteva luni, a devenit alcoolic, și-a recunoscut boala și a acceptat să fie tratat de psihiatrul new-yorkez Richard H. Hoffmann. Zelda a rămas în continuare internată în spital și își va petrece această perioadă pictând și lucrând la două romane.
La sfârșitul anilor ’30 Scott a suferit un infarct, iar medicul i-a impus să evite efortul intens. Scriitorul locuia însă cu Sheilah Graham într-o casă cu etaj și avea de urcat două niveluri pentru a ajunge la apartamentul său. În seara de 20 decembrie 1940, Fitzgerald și Sheilah au participat la premiera filmului “This Thing Called Love” și, în timp ce plecau de la cinematograful Pantages, bărbatul s-a simțit amețit și avea dificultăți în a merge.
A doua zi, în timp ce mânca o ciocolată, s-a ridicat de pe scaun și a căzut pe podea. A fost al doilea infarct, de această dată letal. Scriitorul avea doar 44 de ani.
Trupul său a fost transportat la Maryland, la înmormântare participând 20-30 de persoane, printre care și singura sa fiică, Frances “Scottie” Fitzgerald, care avea atunci 19 ani.
Zelda Fitzgerald a trăit în azilul psihiatric Highland Mental Hospital din Asheville încă opt ani și a murit pe 10 martie 1948, arsă de vie într-un incendiu care izbucnise noaptea în bucătăria spitalului. Femeia, care era supusă terapiei cu electroșocuri, era încuiată într-o cameră, pentru că era considerată o pacientă periculoasă. Incendiul a plecat din bucătărie s-a răspândit rapid la toate etajele instituției, iar victimele nu au avut nicio șansă de a scăpa din dezastru. Nouă paciente, inclusiv Zelda, au murit, fiind identificate doar datorită fișelor stomatologice.
Scott și Zelda au fost înmormântați inițial în Cimitirul Rockville Union din Maryland. În 1975, fiica lor, Scottie, a făcut demersuri ca părinții să fie mutați în cavoul familiei din Cimitirul Catolic din Saint Mary. Pe piatra lor de mormânt este inscripționată ultima propoziție din Marele Gatsby: „Şi tot aşa, trecem de la o zi la alta, bărci împinse de curent, împinse fără încetare, tot mai înapoi, în trecut.”
