Luisa Adele Rosa Maria Amman s-a născut pe 23 ianuarie 1881 la Milano și a fost cea mai mică dintre cele două fiice ale lui Alberto Amman și ale soției acestuia, Lucia. Tatăl ei, născut în 1847, era un producător prosper de textile care a primit rangul de conte de la regele Umberto I, iar mama era născută în 1857 la Viena, dintr-un tată italian și o mamă austriacă. Fetița a rămas orfană de de ambii părinți când avea 15 ani, moștenind, împreună cu sora ei mai mari, Francesca, o avere uriasă, cele două minore devenind cele mai bogate femei din Italia la acel moment.
Luisa s-a căsătorit în 1900 cu marchizul Camillo Casati Stampa di Soncino, iar singurul copil al cuplului, Cristina Casati Stampa di Soncino, a venit pe lume anul următor. Cei doi au avut reședințe separate pe durata căsătoriei și s-au separat definitiv în 1914, deși au rămas căsătoriți până la moartea bărbatului, în 1946. În 1925, fiica cuplului, Cristina, s-a căsătorit cu Francis John Clarence Westenra Plantagenet Hastings, al 16-lea conte de Huntingdon.
Frumoasa și extravaganta Luisa Casati a devenit cunoscută pentru excentricitățile sale care au încântat societatea europeană timp de aproape trei decenii, devenind o legendă printre contemporanii ei. A uimit presa defilând cu o pereche de gheparzi în lesă și purtând șerpi vii ca bijuterii, a fost prietenă cu artiști și personalități literare precum Robert de Montesquiou, Romain de Tirtoff, Jean Cocteau și Cecil Beaton și a avut o aventură de lungă durată cu scriitorul Gabriele d’Annunzio.
În 1910, Luisa s-a stabilit la Palazzo Venier dei Leoni, pe Marele Canal din Veneția, care a fost în proprietatea sa până în jurul anului 1924. În 1949, palatul a fost cumpărat de Peggy Guggenheim, care a locuit acolo pentru următorii treizeci de ani, iar astăzi superba casă găzduiește Peggy Guggenheim Collection, un muzeu de artă modernă.
Petrecerile pe care Luisa Casati le-a dat în palazzo au devenit și ele legendare și, în plus, în reședința ei a fost amenajată o menajerie de animale exotice. În această perioadă, marchiza a susținut financiar o serie de designeri de modă, pictori și scriitori. Din 1919 până în 1920, excentrica Luisa a locuit la Villa San Michele din Capri, fiind și aici înconjurată de o mulțime de artiști care îi erau prieteni.
În ciuda averii fabuloase pe care o moștenise, până în anul 1930 marchiza Casati a acumulat datorii de 25 de milioane de dolari și, pentru că nu a putut să-și plătească creditorii, bunurile ei au fost scoase la licitație, Coco Chanel fiind una dintre cumpărătoarele pieselor de mobilier și bijuteriilor.
Luisa a fugit apoi la Londra, unde a fost nevoită să locuiască într-un apartament cu o singură cameră, trăind într-o sărăcie extremă comparativ cu viața ei opulentă de dinainte de falimentul personal. S-a spus chiar că ar fi fost văzută scotocind în pubele. căutând pene și panglici pentru a-și decora părul.
Marchiza Casati a murit pe 1 iunie 1957 din cauza unui accident vascular cerebral, la vârsta de 76 de ani, și a fost înmormântată în Cimitirul Brompton.
