Jean Marais, al cărui nume real a fost Jean Villain, s-a născut la Cherbourg, pe 11 decembrie 1916. După terminarea liceului, viitorul actor, care era pe atunci un tânăr lipsit de mijloace materiale, a practicat tot felul de meserii, printre care și cea de… fotograf de ocazie.
A avut astfel prilejul să cunoască mai îndeaproape viața și oamenii. După un timp, înfrângându-și timiditatea, Jean Marais și-a încercat norocul pe scenă. A luat lecții de actorie de la celebrul om de teatru Charles Dullin și a apărut, tot mai des, în roluri episodice, pe mai toate scenele pariziene. În paralel, a crescut și interesul lui pentru film și a devenit asistentul de regie al lui Marcel L’Herbier, unul dintre reputații cineaști ai acelor ani.
Între timp, l-a întâlnit pe Jean Cocteau, poet, dramaturg, filozof și cineast. Rezultatul a fost filmul ,,L’Eternel Retour”. Pelicula, realizată după un scenariu de Cocteau, aducea pe ecran o versiune modernă a poveștii despre Tristan și Isolda, iar succesul a fost fulgerător. Numele tânărului blond și frumos ca o statuie a făcut înconjurul lumii. Film după film s-a cimentat o popularitate rar întâlnită. Iată titlurile câtorva producții care i-au adus celebritatea lui Jean Marais: „Carmen”, „La belle et la bite”, „Ruy Blas” (alături de Danielle Darrieux), „Chemarea destinului”, „Contele de Monte Cristo”…
Solicitat de regizorii specializați în producții de „capă și spadă”, Jean Marais a jucat într-o serie de filme de anvergură: „Cocoșatul”,„Căpitanul Fracasse”, „Miracolul lupilor”, „Misterele Parisului”.
În ciuda succeselor înregistrate în cariera cinematografică, Jean Marais nu a renunțat nicio clipă la teatru. Dintre creațiile sale remarcate de criticii francezi de specialitate trebuie menționat „Oedip”, piesă în care a deținut rolul titular. „Jeannot”, cum i se spunea, a fost însă și pictor, și ceramist, și poet, unele dintre poemele sale devenind texte de șlagăre.
Artist multilateral, de o rară modestie, excelent camarad, veșnic surâzător și veșnic optimist, Jean Marais a devenit ambasadorul filmului francez la mai toate manifestările internaționale ale anilor ‘50 – ‘60. Ca membru al delegației franceze la Festivalul filmului francez organizat la București în toamna anului 1961, Jean Marais a avut prilejul să-și întâlnească admiratorii români:
„…Mi-am dat seama repede că succesul meu ca actor o lua mult prea repede înaintea talentului, că nu aveam decât o singură scăpare: să muncesc şi să mă bat cu mine însumi. Toată viaţa mea am alergat în urma propriului meu succes, pentru a-l ajunge din urmă”, mărturisea într-un interviu.
Actorul francez a revenit în România în 1966, când a făcut parte din distribuția coproducției româno-franceze „Șapte bărbați și o ștrengăriță”, regizată de Bernard Borderie și Petre „Pitt” Popescu . Colegi pe platourile de filmare i-au fost Florin Piersic, Sydney Chaplin (fiul lui Charlie Chaplin), Marilù Tolo, Guy Bedos, Șerban Cantacuzino și Jean Lorin Florescu.
Jean Marais s-a stins din viață pe 8 noiembrie 1998, la vârsta de 84 de ani, într-un spital din Cannes. Actorul, care a fost diagnosticat cu pleurezie, a suferit o agravare a stării de sănătate și, în pofida intervenției de urgență a medicilor, nu a mai putut fi salvat.
În ultima perioadă a vieții, după ce abandonase platourile de filmare și scena teatrului, se dedicase picturii și sculpturii, expunându-și lucrările, pentru ultima dată, la un salon de la Cannes, în decembrie 1997.
