HomeVizionariiAcademicieniFamilia Giurescu, trei generații de mari istorici ai României

Familia Giurescu, trei generații de mari istorici ai României

Dinu Giurescu
DS TW

Academicianul Dinu C. Giurescu a făcut parte dintr-o familie de mari istorici români, atât tatăl, cât și bunicul său fiind martori și consemnând îndeaproape evoluția societății românești timp de mai bine de un secol. Constantin Giurescu s-a născut pe 10 august 1875 în satul Chiojd din județul Buzău, a urmat clasele primare în localitatea natală, apoi a absolvit Liceul Sfinții Petru și Pavel din Ploiești. Tânărul s-a înscris la Facultatea de litere a Universității din București, primind licența în filozofie și litere în iulie 1898.

În același an a devenit profesor suplinitor de istorie la Liceul Unirea din Focșani, unde a predat până în 1902.  Istoricul a urmat la Viena cursuri de specialitate și a cercetat arhivele Ministerului de Război, iar la revenirea în țară, în 1906, a fost transferat la gimnaziul Cantemir Vodă din București. Constantin Giurescu a fost șef al Serviciului Arhivelor din Ministerul de Externe începând cu anul 1908 și și-a luat doctoratul în litere la București, în 1909.

Constantin Giurescu
Constantin C. Giurescu

Cercetătorul a fost căsătorit cu Elena Giurescu, împreună cu care a avut trei copii.

Nepotul său, Dinu C., a povestit într-un interviu pentru ziarul Adevărul că, în octombrie 1918, Constantin Giurescu, care avea doar 42 de ani şi se afla în plină maturitate profesională, s-a îmbolnăvit de gripă spaniolă: „În zilele de agonie ale bunicului, tata, care atunci avea 14 ani, mi-a povestit că a fost la biserică, împreună cu fratele şi sora lui. Bunica le-a spus imperativ: «Rugaţi-vă!». Şi s-au rugat ca niciodată înainte. Nu era însă nimic de făcut, pentru că nu existau antibiotice”.

După moartea soţului, Elena Giurescu nu şi-a mai revenit: “Era o femeie neînduplecată. Avea trei copii, dar a decis că nu mai are rost. N-a mai vrut să trăiască. A murit în 1920, de inimă rea”, povestea Dinu C.

Constantin C. Giurescu și-a urmat tatăl devenind, în 1926, profesor universitar, iar în 1931 a fondat Revista istorică română.

La sfârșitul anilor ’30, C.C. Giurescu a fost un susținător al lui Carol al II-lea, deținând mai multe funcții importante în guvern, printre care și cea de ministru al Propagandei Naționale.

În 1948 a fost înlăturat din universitate, iar între 1950 și 1955 a fost încarcerat la Sighet. Arestat în mai 1950 în “lotul foștilor demnitari”, Constantin C. Giurescu a fost transportat cu o dubă la închisoare, unde a fost ținut pentru o perioadă de cinci ani, fiind supus unor condiții extrem de grele de detenție, așa cum va povesti mai târziu fiul său, Dinu C. Giurescu, în volumul “Cinci ani și două luni în penitenciarul din Sighet”. Pe 5 iulie 1955, profesorului i s-a comunicat “eliberarea”, dar a primit domiciliu obligatoriu în satul Măzăreni din raionul Brăila. În noiembrie 1955, a primit aprobarea de a reveni în București, la familia sa, și a fost reabilitat ulterior, revenind în facultate în 1963 și fiind primit în Academia Română în 1974.

Fisa matricola penala a lui C.C. Giurescu
Constantin C. Giurescu

Fiul lui, Dinu C., născut pe 15 februarie 1927, a terminat, la rândul său, Facultatea de Istorie. Pentru că în acea perioadă C.C. Giurescu era deținut politic, tânărul a fost repartizat la Sovromconstrucţii nr. 6, ca normator pe șantier.

În 1968, după reabilitatea tatălui, și-a putut continua activitatea de cercetare, a devenit inițial muzeograf la Muzeul de Artă din București, Secția de artă medievală, apoi, pentru o perioadă de patru ani, cercetător în cadrul Oficiului de Studii și Documentare al Ministerului de Externe, ocupându-se de istoria diplomației. În 1968, a fost numit profesor la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”, titular al cursului de istoria civilizației europene și și-a continuat opera de cercetare istorică.

Dinu C. Giurescu a plecat din România în 1986, la scurt timp după ce casa familiei sale din strada Berzei a fost demolată de buldozerele ceaușiste.

Dinu Giurescu
Fosta casă a familiei Giurescu din Strada Berzei

Avea 61 de ani și, după mai bine de un an de încercări, primise de la ambasada americană statutul de refugiat politic. Soția și fiicele l-au însoțit în America, dar profesorul nu s-a simțit în largul său în exil.

Dinu C. Giurescu a decis să revină în țară în 1990, ocupând mai întâi un post de profesor invitat la Facultatea de Istorie a Universității București, poziție pe care a primit-o imediat după întoarcerea în România, și fiind ales în același an membru al Academiei Române.

Distinsul istoric a murit pe 24 aprilie 2018, la vârsta de 91 de ani, și a fost înmormântat cu onoruri militare în cavoul familiei de la Cimitirul Bellu.

Dinu Giurescu
DS TW
Latest comment

leave a comment