Mihail Ivanovici Glinka s-a născut pe 1 iunie 1804 în satul Novospasskoye din guvernoratul Smolensk, în Imperiul Rus, unde tatăl său, un fost căpitan de armată, se retrăsese. Familia era foarte înstărită, avea moșii bogate și era atașată de valorile imperiale, copilul fiind crescut de bunica paternă, o femeie extrem de protectivă, care l-a răsfățat excesiv și l-a îngrijit ca și cum ar fi fost permanent bolnav. Temperatura în camera lui nu trebuia să scadă sub 25 de grade Celsius, bunica îi oferea dulciuri ori de câte ori băiatul îi cerea și i-a insuflat o teamă de boli care mai târziu îl va transforma într-o persoană ipohondră.
După moartea ei, Mihail Glinka s-a mutat la moșia unchiului matern, unde a luat pentru prima dată contact cu muzica lui Haydn, Mozart și Beethoven. La vârsta de aproximativ zece ani a ascultat un concert al unui cvartet de clarinet care a avut un efect profund asupra lui. “Muzica era sufletul meu”, a scris el mulți ani mai târziu, amintindu-și de această experiență. Copilul a fost educat acasă, a luat lecții de rusă, germană, franceză și geografie, dar a primit și noțiuni de pian și vioară, iar la vârsta de 13 ani a fost înscris la o școală pentru copiii aristocrației din Sankt Petersburg, unde a învățat latina, engleza și persana, a studiat matematica și zoologia și mai târziu și-a continuat lecțiile de pian cu Charles Mayer.
Tatăl său i-a aranjat după încheierea studiilor un post în Ministerul de Externe, dar responsabilitățile lui erau minore, așa că a avut timp să se ocupe de muzică în anii următori.
În 1830, la recomandarea unui medic, Mihail Glinka a făcut o lungă călătorie în Italia, în compania tenorului rus Nikolai Kuzmich Ivanov, trecând inițial prin Germania și Elveția, înainte de a se stabili la Milano. Aici a luat lecții cu Francesco Basili, a ascultat marii cântăreți ai vremii, i-a cunoscut pe Mendelssohn și Berlioz, dar, în final, a fost dezamăgit de Italia și și-a dat seama că trebuie să se întoarcă în Rusia natală, să scrie într-o manieră rusească și să facă, așa cum a mărturisit, pentru muzica rusă ceea ce Donizetti și Bellini făcuseră pentru cea italiană.
În drum spre casă s-a oprit la Viena, unde l-a cunoscut pe Franz Liszt, a mai stat cinci luni la Berlin, timp în care a studiat compoziția cu profesorul Siegfried Dehn și de aici a plecat spre Rusia, ajungând la Novospasskoye în 1834, la puțin timp după ce tatăl său încetase din viață.
Compozitorul s-a stabilit apoi la Sankt Petersburg, unde a întânit-o pe Maria Petrovna Ivanova cu care se va căsători în 1835, dar relația a fost de scurtă durată, pentru că tânăra era total neinteresată de muzica lui și îl sâcâia fără încetare. Glinka s-a mutat apoi în casa mamei, iar mai târziu cu sora sa, Liudmila Șostakova.
“O viață pentru țar” a fost prima dintre cele două mari opere ale lui Glinka, numită inițial “Ivan Susanin”, țarul Nicolae I însuși urmărind cu interes progresul lucrării și fiind cel care i-a sugerat schimbarea titlului. Premiera din 9 decembrie 1836 a avut un succes uriaș, iar suveranul l-a răsplătit pe muzician pentru munca sa cu un inel evaluat la 4.000 de ruble.
În 1837, Glinka a fost numit coordonator al Corului Capelei Imperiale, a primit un salariu anual de 25.000 de ruble și o reședință plătită de curtea imperială, iar în 1838, la sugestia țarului, a plecat în Ucraina pentru a căuta noi muzicieni pentru cor. Compozitorul a făcut un adevărat casting, aducând în corul imperial 19 voci extrem de talentate, tineri pe care i-a recrutat din școlile de muzică din provincie.
Curând artistul a început să lucreze la cea de-a doua sa operă, “Ruslan și Lyudmila”, care a avut premiera pe 9 decembrie 1842, dar care, inițial, nu a fost primită de public la fel de bine ca prima sa compoziție.
Muzicianul a călătorit apoi în Franța, Prusia și Spania, unde l-a cunoscut pe Don Pedro Fernández, care i-a fost secretar și însoțitor în ultimii nouă ani ai vieții, revenind de fiecare dată la Sankt Petersburg. În 1852, a decis să se stabilească la Paris, unde a locuit timp de patru ani. La sfârșitul anului 1856, compozitorul s-a mutat la Berlin unde, după cinci luni, pe 15 februarie 1857, a murit subit, în urma unei răceli, fiind înmormântat inițial în cimitirul din oraș. După câteva luni, din ordinul țarului Alexandru al II-lea, trupul lui Mihail Glinka a fost dus la Sankt Petersburg, fiind reînhumat cu mari onoruri în Cimitirul Tikhvin de pe lângă Mănăstirea Alexander Nevsky, acolo unde se odihnesc și Feodor Dostoievski, Anton Rubinstein, Piotr Ceaikovski, Modest Mussorgsky și Alexander Borodin.
Surse:
Famous Composers and Their Works, John Paine Knowles, Theodore Thomas și Karl Klauser
Mikhail Glinka, a biographical and critical study, David Brown
Imaginea de profil este un portret al lui Mihail Glinka realizat de pictorul Ilya Repin la 30 de ani după moartea muzicianului.
