HomeLocuri de povesteFascinanta poveste a Insulei Groenlanda, teritoriul râvnit de Donald Trump

Fascinanta poveste a Insulei Groenlanda, teritoriul râvnit de Donald Trump

Groenlanda
DS TW

Recent Donald Trump a vorbit din nou (după ce o făcuse prima dată în 2019) despre posibilitatea ca Statele Unite ale Americii să preia Groenlanda, cea mai mare insulă din lume, care este un teritoriu autonom al Danemarcei. Povestea acestui pământ râvnit de viitoarea administrație de la Washington este fascinantă și a creat, de-a lungul timpului, mai multe dispute administrative și politice.

Potrivit unor izvoare vechi, Groenlanda ar fi fost pentru prima dată descoperită în secolul IV înainte de Christos de navigatorul Pytheas, dar se pare că el nu a ajuns decât pâ în Islanda, pe care a numit-o Thule. Istoricii danezi afirmă în cu certitudine că, în jurul anului 2000 î.Hr., triburi de vânători care proveneau din nordul Americii s-au instalat pe coasta occidentală a Groenlandei.

Groenlanda

Ele au dispărut însă când clima a suferit o răcire bruscă, apoi au urmat secole de uitare, când, la începutul secolului X, vikingul scandinav Gunnbjorn a anunţat că, în cursul unei călătorii pe mare, a zărit „insule la apus de Islanda”. În anul 982, celebrul Eric Raude, Erik cel Roșu, care fusese alungat din Islanda în urma luptelor interne și a unei crime, a debarcat, cu un mic grup de normanzi, pe coasta Groenlandei, în apropiere de actualul Cap Farewell și a rămas aici timp de doi ani. S-a întors acasă în 984, răspândind povestiri fabuloase despre noul pământ descoperit, pe care, ca o speranță, l-a numit «țara verde» (Greenland). Eric a pus acest nume părții de sud-vest a insulei, unde, într-adevăr, văzuse dealuri și cîmpii acoperite de verdeață. Mai târziu, denumirea s-a extins asupra întregii țări.

Un an mai târziu, 25 de nave s-au îndreptat spre Groenlanda (dar numai 14 au ajuns la destinație, restul fie au pierit pe drum, fie s-au înapoiat din cauza vremii nefavorabile), întemeind câteva colonii în fiordurile adăpostite, a căror vegetaţie de vară le făceau mai atrăgătoare decât pământurile aspre ale Islandei.

Groenlanda

Au urmat, de-a lungul anilor, alte expediţii spre nord, vikingii întâlnind eschimoşii, strămoşii groenlandezilor de astăzi. Astfel s-a format o nouă civilizaţie nordică, care a durat 500 de ani, perioadă în care între Groenlanda, Norvegia şi Danemarca s-au creat legături strânse, în anul 1261 locuitorii Groenlandei depunând jurământ de credinţă coroanei Norvegiei. Spre mijlocul secolului al XV-lea, relațiile cu ţările scandinave au devenit însă reci. Şi apoi, mister.

Din cauze necunoscute, coloniile nordice au dispărut, despre Groenlanda auzindu-se din nou de-abia în epoca explorărilor geografice. A doua descoperire” a insulei a avut loc la sfârșitul secolului al XVI-lea, cu prilejul căutării unui drum maritim care să lege Europa de bogatele țări ale Asiei. Ea aparține britanicilor Martin Frobisher, John Davis și William Baffin, care au fost dezamăgiți, însă, după cum atestă însemnările lor de călătorie, de descoperirea făcută. Davis spunea că acest pământ stâncos și muntos este cel mai urât din câte s-au văzut vreodată, numindu-l „al dezolării” („desolation land”). Mai pragmatici, negustorii europeni au intuit cât de profitabilă putea fi legătura cu insula. Mările ce scaldă țărmurile acesteia au fost invadate de vânătorii de balene olandezi, germani, danezi și a fost reluat negoțul cu singurii locuitori redescoperiți ai Groenlandei, un număr redus de eschimoși.

Pastorul Hans Egede

În secolul al XVIII-lea, regatul danezo-norvegian a decis recolonizarea insulei, un pastor norvegian, Hans Egede, debarcând, în anul 1721, în fruntea unui grup, pe țărmul apusean, în apropiere de actuala capitală, Nuuk, unde a fondat o colonie. Apoi alte și alte grupuri de misionari și comercianți danezi și norvegieni s-au îndreaptat spre Groenlanda.
În 1860, William H. Seward, secretar de stat al S.U.A., cel care a inițiat și achiziția teritoriului Alaska de la Rusia, a cerut în Congres cumpărarea Groenlandei și a Islandei (a existat atunci, ca și acum, și o discuție despre posibila anexare a Canadei), în scopul stabilirii dominației americane în Oceanul Atlantic, dar demersul lui a fost ignorat. În 1921, Danemarca (a cărei uniune cu Norvegia luase sfârșit în 1814, când Tratatul de la Kiel a recunoscut Danemarcei drepturile asupra Groenlandei) și-a afirmat suveranitatea asupra teritoriului.

În 1939, în Senatul american s-a cerut din nou cumpărarea Groenlandei, s-a avansat chiar și suma de 25 de milioane de dolari. Folosindu-se de întreruperea legăturilor dintre regat și marea insulă din cauza războiului, guvernul S.U.A. a încheiat pe 9 aprilie 1941, cu ambasadorul Danemarcei, Henrik Kauffmann, un acord privitor la „apărarea Groenlandei“, care oferea Statelor Unite drepturi largi în privința construirii de baze militare aeriene și navale pe insulă. Guvernul danez, care nul însărcinase pe Kauffman să ducă tratativele menționate, a refuzat să recunoască valabilitatea înțelegerii. Cu toate acestea, trupele SUA au ocupat în 1941 teritoriul și au început proiectarea instalațiilor militare.

Groenlanda

Încheierea războiului şi debutul amplului proces de dispariţie a coloniilor şi-au extins reverberaţiile și asupra insulei. Guvernul american a impus ratificarea acordului semnat cu Kauffmann de către Folketing-ul danez (în data de 16 mai 1945). Printr-o serie de alte negocieri, Groenlanda a fost inclusă în sfera securității continentului american, iar pe 27 aprilie 1951, între Danemarca și S.U.A. a fost semnat Acordul cu privire la apărarea Groenlandei. La acel moment a început Operațiunea Blue Jau, prin care a fost constuită în secret Thule Air Base, situată pe coasta de nord-vest, cea mai nordică instalație a Forțelor Armate ale SUA, la 1.210 km nord de Cercul Arctic și 1.524 km de Polul Nord. Proiectul a devenit public în septembrie 1952, construcția a fost finalizată un an mai târziu și se spune că a fost comparabilă cu efortul necesar pentru a construi Canalul Panama.

În 1953, noua Constituţie daneză a consfinţit abolirea statutului de colonie pentru Groenlanda, care devenea astfel „provincie daneză”. Ulterior sa adoptat un program de modernizare a vieţii din insulă, care a avut rezultate destul de neconcludente, pe care Copenhaga le-a atribuit rigorilor climei, iar locuitorii vechi, încercărilor de „clanizare” a ţării lor prin intermediul miilor de noi veniţi de pe continent şi ameninţării pe care o prezentau aceștia pentru principala lor sursă de existenţă, pescuitul.

Această situaţie a făcut ca, în cadrul referendumului privind aderarea Danemarcei la Piaţa comună, 73 la sută din groenlandezi să voteze împotrivă. De-a lungul timpului, cercetările intensive au dus la descoperirea unor zăcăminte masive în solul groenlandez, inclusiv de petrol. Cea mai mare importanță o are criolitul, din care se prepară aluminiul, și care se găsește din abundență lângă Zinstedt. Aceasta este considerată singura sursă însemnată de criolit din întreaga lume, iar extracția lui în perioada 1940-1945 ajunsese în medie la 46.000 de tone anual. Alte zăcăminte semnificative sunt cele de marmură, granit, azbest, uraniu, plumb și cărbune.

Groenlanda

A fost cândva un rege în Thule”, spunea balada cântată de Margareta în Faust-ul lui Goethe. Acum, la Thule este o bază americană, vechii locuitori ai regiunii fiind mutaţi cu 200 kilometri spre nord, la Kranak, spre nordul celei mai mari insule nordice din lume, acolo unde, se spunea, trebuie să mergi pentru a găsi cei mai buni câini de sanie. Din Thulé, nume grec şi roman ce desemna cel mai nordic pământ al lumii, s-a născut expresia metaforică „ultima Thulé”, indicând, la rândul ei, ţărmul îndepărtat, inaccesibil, obiectivul ce ţi se propune de dușmani în speranţa că nu-l vei atinge.

Múte Egede, premierul Groenlandei, a făcut apel la unitate și a îndemnat cetăţenii „să nu intre în panică”, după declarațiile lui Donald Trump referitoare la intenția de a prelua controlul asupra insulei, relatează The Guardian.
La rândul său, Mette Frederiksen, premierul danez, i-a dat o replică fermă președintelui ales al Statelor Unite: „Groenlanda aparține groenlandezilor”, solicitându-i, în același timp, o întâlnire lui Trump pentru a clarifica declarațiile pe care cel din urmă le-a făcut recent.

 

Surse:

Oglinda lumii, 1923

Dreptatea, 1931

Curentul, 1939

DS TW
No comments

leave a comment