HomeLocuri de povesteFascinantul Sergiu Malagamba a fost trimis în lagăr pentru că era considerat un pericol pentru tânăra generație

Fascinantul Sergiu Malagamba a fost trimis în lagăr pentru că era considerat un pericol pentru tânăra generație

Malagamba
DS TW

Figură emblematică a scenei muzicale românești în perioada interbelică și în timpul războiului, cunoscut pentru talentul său excepțional ca dirijor, compozitor și showman, Sergiu Malagamba s-a născut pe 6 februarie 1913 la Chișinău, într-o familie de origine italiano-armeană (mama lui se numea Louise Haimovici).

Și-a început studiile muzicale la Conservatorul “Unirea” din Moldova, iar în anii ’30, a început să cânte în barurile celebre ale Bucureștiului, precum Melody și Continental, și a captivat publicul cu stilul său inovator și spectaculos. Printre partenerii lui de scenă la Teatrul Gioconda și Savoy se aflau Jean Moscopol, Gică Petrescu, Virginica Popescu, Elisabeta Henția și Viorica Vrioni.

Artistul a înființat în anul 1939 Orchestra Malagamba, cu care a susținut numeroase concerte, devenind unul dintre cele mai populare nume ale muzicii și ale… modei din acea epocă.

Malagamba

Recunoscut pentru prezența sa scenică magnetică și pentru spectacolele atipice, Sergiu Malagamba a fost un adevărat dandy al Bucureștiului anilor ’40, un creator de trenduri și un model pentru mulți tineri care îi imitau stilul vestimentar. Cei au adoptat cu entuziasm vestimentația „malagambistă” respectau un cod care a fost descris critic în presa epocii:

1. Gulerul jenează claia de păr;

2. Părul murdărește gulerul kilometric;

3. Cravata, cu nod milimetric, de o culoare țipătoare, roșu caracteristic sau galben spălăcit;

4. Pantofii cu talpă extrem de groasă, nepermis de legile în vigoare, sabotajul economic fiind sancționat. Pantofii acoperiți cu o piele păroasă, fie ea de iepure sau de ceva asemănător;

5. Buzunare nenumărate, suprapuse, divers dimensionate și așezate în locuri unde nici nu bănuiești;

6. Haina caraghios de largă, aproape până la genunchi, cu niște umeri fantastici;

7. Pantalonii ceva mai lungi decât până la genunchii, lăsând vizibili ciorapii albi. Malagambistul merge chiar vara cu ciorapi de lână, numai albi să fie;

8. Pardesiul lung până la pământ, larg hambar, încheiat jos cu un singur nasture;

9. Capul acoperit cu o pălărie romantică, de pictor câteodată, altădată de bețiv, iar în majoritatea cazurilor nedescoperit, gol, sau, mai bine zis, vid;

10. Dans epileptic, cu un cuvânt tot ce poate fi mai inestetic și mai ridicol.

Unii malagambiști poartă monoclu de sticlă albă și sunt viciați, frecventând localuri compromițătoare, ei însă spun că ies în lume, lumea lor fiind lumea reuniunilor degradante.

Malagamba

Dacă cuvântul „mahagamba” ar fi prevăzut în dicționarul limbii române, el ar trebui să aibă următoarele explicații:

,,malagamba“ = 1. boală de care suferă o bună parte din tineret (și chiar oameni ce se pretind în toată firea); desmăț; emanațiunea mlaștinei societății omenești; 2. boală cronică ce a dat ultimul timp în familiile ,,bine”;

malagambic = expus malagambei: copii în pericol de a da în malagambă, adică în desmăț;

malagambist = starea celui ce a intrat in malagamba, adică desmăț!”

Celebritatea de care s-a bucurat la începutul carierei i-a creat însă o serie de probleme lui Sergiu Malagamba. În mai 1942, Președinția Consiliului de Miniștri a decis să scape de el și de adepții lui, malagambiștii:

Malagamba

În împrejurările pe care le trăiește azi neamul întreg, când ostașii noștri cad pe front, iar țara poartă cu mândrie și sobrietate haina suferinței și a lipsurilor, s-au găsit câțiva rătăciți și neserioși care să iasă pe străzi în costume și în ținute de circ, încercând prin manifestări neserioase și exhibiții muzicale să târască după ei și pe alții, expunându-i ridicolului. Pentru a pune capăt acestei acțiuni cu totul neserioase și a se da lecția cuvenită și capului grupului, cu numele de Malagamba, cum și tuturor – celor foarte puțini – care nu știu să respecte măsura și decența ceasurilor din luptă și de jertfă pe care le trăim, domnul mareșal Antonescu a ordonat ca Malagamba și toți cei din jurul său să fie internați în lagăr.”

Decizia a fost salutată cu entuziasm în anumite gazete:

Citim cu mare satisfacție și entuziasm încă o măsură binevenită a d-lui mareșal Antonescu și nu știm cum să ne arătăm mulțumiți față de cel ce pune capăt dezmățului. Prin internarea în lagăr a lui Malagamba și adepților lui, se scot din circulație oamenii negativiști care nu pot crea nimic, acei care distrug ce consumă numai.

Sub haina destrăbălată se ascundea un suflet pervertit, o minte moartă și, ce e mai grav, un spirit agresiv. Ei disprețuiau morala, buna cuviință și meritul. Malagambislele erau femeile de ușoare moravuri de azi și, în orice caz, nu viitoarele mame ale unei Românii sănătoase.

Conducerea le dă posibilitatea să se vindece. I-a trimis la țară, să respire aer curat, să asculte clopotul bisericii pe care nu l-au mai auzit de mult. Și Faust tot la acest clopot a fost vindecat. Le-a dat prilejul să înțeleagă murmurul gălăgios al unui părâiaș de munte și să asculte doina Oltului cântată din fluier de ciobani, in locul tobelor otravite și dușmane…”

Malagamba

Nu știm cât timp a fost internat forțat artistul în lagărul de la Târgu Jiu, acolo unde erau trimiși, de regulă, cei considerați incomozi de regimul antonescian, „ca să-i iasă malabambismul din cap”, în orice caz, în martie 1943, era din nou un artist onorabil și apărea pe scenă, în spectacolul Gioconda Palace al Companiei Vasilescu, alături de Lulu Nicolau, Virginica Romanosky, Elisabeta Henția, Syly Popescu, Cornelia Teodosiu, Victoria Medeea, Paula Georgescu, Ileana Doru, Lucy Chevalier și neîntrecuta Maria Tănase.
La începutul lui august 1945, susținea concerte la Grădina Papagalul din Str. C.A. Rosetti și la Terasa Pacific-Bar, împreună cu Jean Ionescu, Edmond Deda și Sandu Feraru.

Malagamba
Malagamba

Anumite mărturii arată că, în timpul detenției la Târgu Jiu, pe la 11 dimineața, Malagamba și câțiva dintre prietenii săi întorceau lighenele de tablă din celule cu gura-n jos și băteau în ele ca în tobe, ca să nu-și piardă antrenamentul.

Malagamba

Între 1955 și 1974, Sergiu Malagmba a fost dirijor al Teatrului “Constantin Tănase”, cu care a întreprins un turneu de succes la Paris, în 1965. “Baletul tobelor”, un solo de baterie spectaculos, a făcut furori pe scena celebrei săli “Olympia. Printre marii artiști cu care a colaborat de-a lungul vieții se numără Maria Tănase, Dinu Șerbănescu, Ion Vasilescu, Henry Mălineanu, Edmond Deda, Johnny Răducanu și Temistocle Popa.

Muzicianul s-a stins pe 15 aprilie 1978, la București, și a fost înmormântat la Cimitirul Străulești II. Soția lui, Franța Carlote Malagamba, a murit trei ani mai târziu, în august 1981.

Surse:

Timpul București, 1941, 1942

Porunca vremii, 1941, 1942

Viața, 1942

DS TW
No comments

leave a comment