Cea dintâi adaptare cinematografică integrală a romanului „Mizerabilii” a avut o durată de aproape cinci ore, ceea ce a reprezentat o provocare pentru spectatori și pentru distribuitori.
Mai existaseră până la acel moment încercări de a transpune pe peliculă diverse secvențe ale cărții, dar niciuna nu atinsese măiestria celei din 1934. Pentru a face filmul mai accesibil, producătorii au decis ulterior să îl împartă în trei episoade distincte, care au fost proiectate separat, dar la premieră invitații speciali au avut privilegiul de a asista la o vizionare completă.
Pelicula a fost realizată de Casa de Producție Pathé-Natan, care era deținută de doi frați originari din Iași, Emil și Bernard Natan. Filmul a marcat o etapă importantă în istoria cinematografiei franceze, datorită ambiției realizatorilor și fidelității față de romanul lui Victor Hugo.
Distribuția aleasă de regizorul Raymond Bernard, fiul scriitorului Tristan Bernard, pentru “Mizerabilii” a fost cu adevărat magistrală. Pe Jean Valjean l-a interpretat Harry Baur, o figură importantă a cinematografiei franceze. Actorul a jucat în aproximativ 80 de filme între 1909 și 1942 și a avut o apariție excepțională în rolul compozitorului Ludwig van Beethoven, în filmul biografic „Marea dragoste a lui Beethoven” (Un grand amour de Beethoven, 1936), regizat de Abel Gance. Înainte jucase în filmul mut al lui Victorin-Hippolyte Jasset, „Beethoven” (1909), și în „La voyante” (1923), ultima peliculă a legendarei Sarah Bernhardt.
În 1942, în timp ce se afla la Berlin, pentru a juca în „Symphone eines Lebens”, soția lui Baur, Rika Radifé, a fost arestată de Gestapo și acuzată de spionaj. Încercarea de a face intervenții la nivel înalt pentru a-i obține libertatea a dus la reținerea și torturarea actorului. Baur a fost inițial etichetat în mod fals ca fiind evreu, a fost eliberat din închisoare în aprilie 1943, dar a murit la Paris la scurt timp, în circumstanțe misterioase.
Fetița Gaby Triquet, care avea 10 ani la momentul filmărilor pentru „Mizerabilii”, a primit rolul Cosettei și a întruchipat cu mare succes inocența personajului. Copila jucase cu doi ani înainte în „Mater Dolorosa” a lui Abel Gance, dar nu și-a continuat cariera cinematografică la maturitate, rămânând în istoria filmului cu doar câteva roluri de copil-actor.
Pe Cosette în adolescență a intrepretat-o o altă actriță, Josseline Gaël, care era destul de cunoscută în anii ‘30 ai secolului trecut.
În timpul Ocupației naziste, Josseline a avut o aventură cu un anume Antonin „Tony” Saunier, un gangster care lucra pentru Gestapo, în Lyon. Bărbatul fost arestat în 1944 și condamnat la moarte în 1946, iar în iunie 1945, a fost și ea arestată. Procesul artistei a început pe 7 aprilie 1946 la Lyon și a fost urmat de o condamnare pe viață pentru „indignité nationale”, infracțiune pedepsită prin „degradare națională”, confiscarea proprietăților și interdicția de ședere timp de 20 de ani în departamentele din regiunea Paris, Var și Alpes-Maritimes. În iulie 1947, Josseline a dat în judecată trei dintre ofițerii anchetatori, acuzându-i că i-au furat bijuterii în valoare totală de șapte milioane de franci în timpul perchezițiilor pe care i le făcuseră a doua zi după Eliberarea Parisului. Instanța a descoperit însă că bijuteriile fuseseră confiscate în urma condamnării ei.
Soprana Florelle, al cărei nume real era Odette Élisa Joséphine Marguerite Rousseau, a primit rolul Fantinei în „Mizerabilii” și a adus o mare emoție peliculei, reușind, datorită experienței, să impresioneze publicul și criticii de film.
Émile Genevois, tânărul care l-a interpretat pe Gavroche, avea 16 ani când a primit rolul și a avut o lungă carieră în cinematografia franceză, jucând în peste 90 de filme și producții tv până la moartea sa, în 1962.
Pentru rolul lui Marius a fost ales Jean Servais, interpretarea lui fiind, de asemenea, foarte apreciată de spectatori.
Inspectorul Javert a fost întruchipat de experimentatul actor Charles Vanel, care, pe parcursul unei cariere artistice de 65 de ani, începută în 1923, a apărut în peste 200 de filme și a lucrat cu mulți regizori de marcă, printre care Alfred Hitchcock, Luis Buñuel, Jacques Feyder și Henri-Georges Clouzot.
Prima ecranizare a romanului lui Victor Hugo a fost foarte bine primită de public și de critică, toată lumea apreciind fidelitatea adaptării și performanțele actorilor. Să mai menționăm că realizarea producției nu a fost lipsită de dificultăți, pentru că filmările au avut loc în diverse locații din Franța, inclusiv în zone rurale, uneori în condiții meteorologice nefavorabile, iar acest lucru a necesitat o logistică complexă pentru transportul echipamentelor.
O cronică publicată în iarna anului 1934 la București ne oferă detalii inedite despre premiera filmului:
“Niciodată nu s-a văzut la o premieră în Paris un public atât de elegant. Domni care disimulau sub fularurile de mătase cravatele albe și pieptul cămășii de un alb imaculat. Doamne în rochii trenante, împrăștiind parfumuri amețitoare. Tot Parisul de litere și artă, presa cinematografică în complet, asistau la gala din 3 februarie a filmului „Mizerabilii”.
Două mii metri de film au fost proiectate de la ora 9 seara la 3 dimineața. Între cele două antracte s-a servit un supeu din cel mai copios. Servit la al treilea etaj din Marignan-Building, a reunit peste o mie de convivi. S-a dansat până la ziuă. Critica filmului este din cele mai elogioase. Florello s-a întrecut pe sine în rolul Fantine, iar Harry Baur a făcut cea mai magistrală creație din carieră. Interminabilele aplauze ale invitaților erau bine meritate.
Seara de gală a filmului „Mizerabilii” va rămâne, desigur, cea mai briantă a sezonului cinematografic. Parisul are de acum, după mari eforturi, „marile lui premiere”, surori ale marilor premiere de la Hollywood sau Los Angeles.
În selecta asistență compusă din toate personalitățile marcante ale Parisului, Tristan Bernard cu barba „în fluviu”, radios, beat de orgoliu, confiază cu tandră convingere:
– Vă asigur că cel mai mare meteur en scène francez este Raymond Bernard, spune, căci Tristan își adoră fiul și este mândru de el. Asistența uită de frământările politice și se amuză.
Femei frumoase… frumoase… Mona Goya n-a fost niciodată atât de bine coafată, Suzanne Blanchetti e plină de farmec. Louise Lagrange, brună, în hermină albă, este însoțită de Maurice Tourneur, Henry Roussel de Fanny Clar, Leonce Perret de doamna Valentine Perret, coafată în aigrete albe și Jaques Feyder, seducător și fin, de Françoise Rosay, coafată și înveștmântată în coloritul unui alb platin; Renée Saint Cyr, Alice Field, Raymond Rouleau, Charles Vanel, Albert Prejean, Max Dearly, doamnna și domnul Emile Natan Dorgelès, Lucie Dorain, Gaston Thierry, etc., etc.
Gala filmului „Mizerabilii” va rămâne neuitată!”
