Infanta Antónia a Portugaliei, al cărei nume complet a fost Antónia Maria Fernanda Micaela Gabriela Rafaela Francisca de Assis Ana Gonzaga Silvéria Júlia Augusta de Saxe-Coburgo-Gotha e Bragança s-a născut în seara de 17 februarie 1845 la Palatul Necessidades din Lisabona și a fost fiica reginei Portugaliei, Maria a II-a, și al celui de-al doilea ei soț, Fernando de Saxa-Coburg-Gota.
La trei zile după naștere, pentru că părea foarte fragilă, copila a fost botezată de urgență de cardinalul Francisc de Louis Saraiva, în prezența părinților și a întregii curți regale, nași fiind fratele ei mai mare, Prințul Pedro, și bunica paternă. La câteva luni după ce fetița a împlinit 9 ani, Donna Maria al II-lea a murit în timpul nașterii ultimului fiu, care avea să moară și el. În 1858, Don Pedro a urcat pe tron și s-a căsătorit mai târziu cu Stephanie, numită de portughezi Dona Estefanea de Hohenzollern-Sigmaringen, care era sora mai mare a lui Carol I, viitorul rege al României.
Cu ocazia acestui mariaj, Antónia l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină mai târziu soț, Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, pe care l-a revăzut într-o vizită pe care a făcut-o în Germania anul următor, în luna mai, cu ocazia căsătoriei uneia dintre surorile ei, Maria Ana, cu George, prinț de Saxonia.
1859 a fost un punct de cotitură în viața infantei. La scurt timp după plecarea prințesei Mariei în Saxonia, regele Pedro, fratele de care era foarte apropiată, și-a pierdut soția, iar Dona Antónia a devenit principala figură feminină de la curtea regală, deși avea doar 14 ani. Tot în 1859, în decembrie, avea să-l revadă pe Leopold, care venise la Lisabona pentru a lua câteva obiecte ce aparținuseră surorii lui decedate, Dona Estefânea.
Doi ani mai târziu, pe 12 septembrie 1861, după ce a împlinit 16 ani, tânăra s-a căsătorit cu Leopold la Palatul Necessidades, iar timp de trei zile orașul Lisabona s-a bucurat de mai multe serbări publice.
Pregătirea nunții începuse cu câteva luni mai devreme. În martie fusese publicată legea dotei matrimoniale, prin care Trezoreria Publică i-a oferit infantei o sumă consistentă, în plus față de banii pentru trusou și cheltuielile de nuntă, aceeași sumă pe care o primise și sora ei, Maria Ana, la momentul căsătoriei cu Prințul George de Saxonia.
Contractul de căsătorie a fost redactat în iunie și aprobat de instanțele judecătorești în iulie, documentul fiind semnat de șeful Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și ratificat o lună mai târziu de regele Prusiei, William I.
La șase zile după nuntă, dona Antónia a părăsit Portugalia plecând în noua sa patrie însoțită de fratele ei mai mic, infantele Luís, duce de Porto, de infantele João, Ducele de Beja, și de principele Carol, fratele mirelui. Ajunsă pe teritoriul german, prințesa a primit vestea morții fraților ei, Fernando și Pedro, și, mai târziu, a lui João, toți infectați cu febră tifoidă. Infantele Luís a devenit rege al Portugaliei și, în anul următor, s-a căsătorit cu Maria Pia de Savoia, asigurând succesiunea tronului.
Dona Antónia a adus pe lume în următorii ani trei copii: Wilhelm, Ferdinand, care va deveni rege al României, și Karl Anton. Se cunosc puține lucruri despre viața prințesei în Germania, dar se pare că, cel puțin la început, a suferit mult din cauza dorului de casă, spunând deseori că a învățat să-i aprecieze pe portughezi doar după ce a plecat din Portugalia, găsindu-i pe germani reci, cu inimile ca de gheață. A mărturisit mai târziu că, la moartea fraților ei, a suferit mult, pentru că rudele soțului au fost străine de orice gest de compasiune sau alinare pentru durerea ei. Se știe cu certitudine că Antónia a vizitat Portugalia între 27 martie și 19 mai 1887, aceasta fiind ultima dată când l-a văzut pe fratele său, regele Luís, care a murit în 1889, fiind urmat la tronul Portugaliei de fiul lui, Carlos.
Mama regelui Ferdinand al României a murit la Sigmaringen, la vârsta de 68 de ani, pe 27 decembrie 1913 și a fost înmormântată în biserica Hedinger, alături de familia soțului ei. Principesa Maria, viitoarea regină a României, a scris în memoriile sale: “Antónia a fost una dintre marile frumuseți ale timpului ei, una dintre acele frumuseți clasice, demodate, pe care le asociem cu crinolina. Profilul ei era grecesc, mâinile lungi și delicate (…) Îi plăceau hainele elegante și bijuteriile. Auzisem înainte să o cunosc că era extrem de frumoasă și eram apoi întotdeauna nerăbdătoare să o văd”.
