Harriet Howard, pe numele său real Elizabeth Ann Haryett, s-a născut în 1823 și a fost fiica unui fabricant de pantofi și nepoată a proprietarului hotelului Castle din Brighton. La vârsta de cincisprezece ani, adolescenta a fugit la Londra cu Jem Mason, un jocheu cunoscut în epocă, și a locuit cu el timp de trei ani, pregătindu-se să devină actriță.
În această perioadă și-a ales numele de scenă Harriet Howard, iar la vârsta de 18 ani a devenit iubita maiorului Mountjoy Martyn, care era căsătorit. Domnișoara Howard a rămas însărcinată și i-a dăruit bărbatului un fiu, Martin Constantin Haryett, iar bogatul amant a decis să recunoască paternitatea copilului și să-i ofere iubitei sale o avere consistentă.
În 1846, în timpul unei petreceri oferite de Lady Blessington, Harriet Howard l-a întâlnit pe Louis Napoleon, pretendentul bonapartist la tronul Franței, care era la acea vreme în exil la Londra. Cei doi s-au mutat împreună și femeia a devenit nu doar amanta, ci și protectoarea lui financiară.
Datorită marii averi pe care o primise, Harriet a sprijinit încercările prințului de a prelua tronul Franței, apoi Napoleon i-a adus pe cei doi fii nelegitimi ai săi născuți în perioada 1840-1846, Alexandre Louis Eugène și Louis Ernest Alexandre, proveniți dintr-o aventură cu o anume Alexandrine Éléonore Vergeot, o femeie care lucra ca servitoare la închisoarea din Ham, la reședința iubitei sale, unde au fost educați împreună cu fiul ei, Martin.
În 1848, Napoleon s-a întors în Franța și în cele din urmă a devenit președinte și apoi împărat al Franței, iar domnișoara Howard și cei trei băieți s-au mutat pe rue de Cirque, lângă Palatul Élysée, continuând să-i fie amantă.
În această perioadă s-a confruntat însă cu prințesa Mathilde, care era verișoara și fosta logodnică a lui Napoleon și care, de asemenea, îl sprijinea financiar. Harriet Howard a continuat să-i susțină aspirațiile de a deveni suveran al Franței și a finanțat lovitura de stat din 1851. Un an mai târziu, Napoleon al III-lea a devenit împăratul Franței și curând a început să-și caute o soție, iar domnișoara Howard s-a trezit dată la o parte din anturajul lui intim.
După ce bărbatul și-a anunțat logodna cu Eugenie de Montijo, a fost trimisă la Le Havre, dar sumele uriașe pe care le cheltuise pentru susținerea acțiunilor lui i-au fost însă returnate și, în plus, a primit titlul de contesă de Beauregard și a devenit proprietară a Castelului Beauregard. După aproape șase luni de la căsătoria cu frumoasa Eugenie, Napoleon a reluat relația cu vechea amantă, însă împărăteasa a aflat și i-a interzis ferm să o mai viziteze, iar el a fost nevoit să se supună.
Relația lui Harriet cu fiul ei, Martin, a fost deosebit de dificilă și tensionată. Se spune că la petrecerea pe care i-a organizat-o la aniversarea vârstei de 21 de ani, tânărul a întrebat-o în public: “Acum că sunt major, mamă, îmi poți spune cine a fost tatăl meu?” Martin a fost numit mai târziu conte de Béchevêt de către Napoleon al III-lea, s-a căsătorit cu o nobilă maghiară și a avut trei copii.
În cele din urmă, în 1854, Harriet Howard s-a căsătorit cu căpitanul Clarence Trelawny, un crescător britanic de cai, care a folosit banii soției pentru dezvoltarea afacerilor sale, dar cei doi au divorțat în 1865.
Harriet Howard a murit în același an, pe 19 august, la vârsta de 42 de ani, și a fost înmormântată în cimitirul din Le Chesnay.
