HomeLocuri de povesteFascinația bijuteriilorPrințesa Mathilde și-a furat propriile bijuterii din casa soțului ei rus

Prințesa Mathilde și-a furat propriile bijuterii din casa soțului ei rus

Mathilde Létizia Wilhelmine Bonaparte, mai cunoscută sub numele de prințesa Mathilde, s-a născut pe 27 mai 1820 la Trieste și a fost fiica lui Jérôme Bonaparte, fostul rege al Westfaliei, și a celei de-a doua soții a sa, Catherine de Wurtemberg. Copila a fost crescută la Roma și Florența, unde părinții ei trăiau în exil, iar în 1835 a fost logodită cu vărul ei, Louis-Napoléon Bonaparte, viitorul împărat Napoleon al III-lea.
Prințesa avea pe atunci 15 ani, iar tatăl ei, care devenise recent văduv, a cumpărat pe credit, pentru tânărul cuplu, castelul Gottlieben. Cu toate acestea, logodna nu s-a concretizat pentru că cerințele financiare ridicate de Louis Bonaparte, tatăl lui Louis-Napoleon, pentru zestrea fetei erau exagerate.

 

Mathilde s-a căsătorit pe 1 noiembrie 1840 la Florența cu contele rus Anatole Demidov, numit cu puțin timp înainte de căsătorie prinț de San Donato de către Marele Duce Leopold al II-lea al Toscanei, dar mariajul lor a fost un eșec. Prințul Demidov era fabulos de bogat, dar violent, a refuzat să-și părăsească amanta, pe Valentine de Sainte-Aldegonde, iar Mathilde a fugit din casa soțului său din Sankt Petersburg la Paris, luând bijuteriile care trebuiau să constituie zestrea ei, dar pe care tatăl prințesei, Jérôme Bonaparte, lipsit de posibilități financiare, i le vânduse lui Demidov înainte de căsătorie.

Contele a fost condamnat de un tribunal din Sankt-Petersburg să-i plătească tinerei o indemnizație de 200.000 de franci pe an și nu a recuperat niciodată bijuteriile furate, iar cuplul a primit acceptul să se despartă în 1847, prin decizia personală a țarului Rusiei, Nicolae I.
Mathilde se stabilise deja la Paris încă în 1846, la sfârșitul domniei lui Louis-Philippe, împreună cu noul ei iubit, contele Emilien de Nieuwerkerke, pe care îl întâlnise cu câțiva ani înainte la San Donato.

 

Doi ani mai târziu vărul ei, Louis-Napoleon, a fost ales președinte al Republicii, apoi a devenit împărat, iar prințesa a primit rolul principal la curtea imperială.
Între 1848 și 1852, Mathilde a fost amanta oficială de la Palatul Élysée, pentru că Napoleon al III-lea era un bărbat singur (deși în paralel avea o relație cu Harriet Howard, o englezoaică divorțată) și se poate spune că prințesa a fost prima femeie care a avut rolul de primă doamnă în Franța. Mathilde se întreba adesea cum ar fi fost viața ei dacă unchiul său nu ar fi fost Napoleon Bonaparte și spunea mereu: “Fără Napoleon I, astăzi aș vinde portocale pe străzile din Ajaccio”.

 

În timpul celui de-al Doilea Imperiu Mathilde a organizat un salon literar la Paris și a avut în continuare relații strânse cu curtea imperială rusă, dar după 1870, prințesa s-a exilat în Belgia timp de un an, întorcând-se după aceea în Franța.

În 1879, Almanahul Gotha a anunțat că Mathilde s-a căsătorit în secret cu ultimul ei iubit, poetul Claudius Popelin, dar ea nu a recunoscut niciodată că a făcut acest pas și în scurt timp se va despărți de bărbat.
Venerabila doamnă Bonaparte a murit pe 2 ianuarie 1904, la vârsta de 83 de ani, în casa ei din Paris și a fost înmormântată la Biserica Saint-Gratien de Saint-Gratien (Val-d’Oise), pe care chiar ea o finanțase spre finalul vieții.

 

Latest comment

leave a comment