HomeRăzboaie și revoluțiiRăzboaie contemporaneHumaira, ultima regină a Afganistanului

Humaira, ultima regină a Afganistanului

Humaira
DS TW

Humaira Begum s-a născut pe 24 iulie 1918 la Kabul, în Emiratul Afganistanului, și a fost fiica lui Sardar Ahmad Shah Khan, fratele reginei Mah Parwar Begum și ministru al Curții Regale, și al primei lui soții, Zarin Begum, care era verișoara regelui Amanullah Khan. Tânăra s-a căsătorit pe 7 noiembrie 1931 la Kabul cu vărul ei primar, Mohammed Zahir, care era prințul moștenitor al Afganistanului.

Cuplul a avut șase fii și două fiice: prințesa Bilqis Begum, prințul Muhammed Akbar Khan, care a murit la vârsta de 9 ani, prințul moștenitor Ahmad Shah, care este încă în viață, prințesa Maryam Begum, prințul Muhammed Nadir Khan, prințul Shah Mahmoud Khan, prințul Muhammed Daoud Pashtunyar Khan și prințul Mir Wais Khan.

Pe 8 noiembrie 1933, la doar doi ani după nuntă, socrul prințesei, Mohammed Nadir Shah, a fost asasinat, prințul moștenitor a fost proclamat rege, iar Humaira a devenit regina Afganistanului.

În prima parte a domniei, suverana nu a jucat un rol public proeminent, având nefericitul exemplu recent al fostului rege al emiratului, Amanullah Khan, care fusese obligat să renunțe la tron în 1929 din cauza nemulțumirilor generale ale politicienilor conservatori față de atitudinea reginei Soraya Tarzi, prima care a renunțat la purtarea vălului islamic în public.

Succesorul acestuia, socrul Humairei, s-a temut de reacția publică și a reintrodus purtarea vălului, în ciuda protestelor femeilor afgane care obținuseră cu mare greutate acel mic drept și se văzuseră acum nevoite să revină la restricțiile impuse de religie. Totuși, în anii ’30, femeile din familia regală au continuat să se îmbrace în haine occidentale în interiorul palatului regal din Kabul, însă atunci când părăseau complexul, își acopereau capul cu vălul tradițional.

Humaira

Acest lucru s-a schimbat însă după cel de-al Doilea Război Mondial, când guvernul a adoptat o serie de reforme care au dus la mari schimbări în societate, inclusiv măsuri care se refereau la statutul femeilor și în 1946 regina Humaira a devenit protectoarea nou înființatei Asociații pentru Bunăstarea Femeilor.

În 1953, când Mohammed Daoud Khan a devenit prim-ministru al regatului, mișcarea pentru emanciparea femeilor a câștigat și mai mult teren, iar doamnele din familia regală, a căror reprezentantă de frunte era Humaira, au primit sarcina de a fi modele publice pentru a încuraja ideile de modernizare.

Humaira

În 1959, suverana și-a arătat sprijinul pentru apelul lui Daoud Khan care le ceruse femeilor să renunțe la văl făcând ea însăși acest pas în timpul unei parade militare organizate cu prilejul Festivalului Jeshyn, când a apărut împreună cu prințesa Bilqis, soția premierului, cu fața descoperită.

Decizia controversată a reginei a fost întâmpinată cu mare indignare de cler, ai cărui reprezentanți au trimis o scrisoare de protest primului ministru, însă acesta a răspuns invitându-i în capitală pe liderii religioși pentru a le demonstra că gestul nu reprezintă vreo încălcare a prevederilor islamice. Exemplul reginei și al soției primului ministru a fost urmat de gesturi similare făcute de soțiile și fiicele oficialilor guvernamentali, precum și de multe femei din aristocrația afgană, printre care Kubra Noorzai și Masuma Esmati-Wardak.

După acest eveniment, regina Humaira a devenit mult mai activă în viața publică, s-a implicat în activități de caritate și a vizitat frecvent spitale și instituții de învățământ. Pe 17 iulie 1973, în timp ce soțul ei se afla în Italia pentru o intervenție chirurgicală, vărul reginei, Mohammed Daoud Khan, care fusese demis din funcția de prim-ministru al emiratului cu zece ani în urmă, a dat o lovitură de stat și a instalat un guvern republican. Zahir Shah a abdicat de teama de a nu izbucni un război civil, iar regina Humaira, care rămăsese în Afganistan în tot acest timp, a fost plasată în arest la domiciliu în palatul regal. În cele din urmă, mai mulți membri ai familiei regale, printre care și fosta suverană, au primit permisiunea de a părăsi țara. Humaira i s-a alăturat lui Zahir Shah în Italia, iar cuplul regal și-a petrecut douăzeci și nouă de ani în exil, locuind într-o vilă modestă aflată pe Via Cassia, lângă Roma. Regele nu avea niciun cont bancar în străinătate și, din acest motiv, viața fostului cuplului depindea de generozitatea prietenilor din Occident.

Regele Zahir a revenit în Afganistan de-abia în aprilie 2002, după încheierea regimului taliban, dar Humaira nu a mai apucat să-și vadă niciodată tărâmul natal. Fosta suverană a fost internată în spital chiar în zilele în care se pregătea să facă o vizită la Kabul, a făcut o criză cardiacă și a murit două zile mai târziu, pe 26 iunie 2002, la vârsta de 84 de ani.

Trupul ei neînsuflețit a fost transportat în Afganistan, iar la aeroport a fost organizată o ceremonie militară la care au participat reprezentanții oficiali ai statului, inclusiv premierul Hamid Karzai (care va deveni președinte al țării), fiind depus apoi în Mausoleul Regal din Kabul. Mohammed Zahir Shah a primit după scurt timp titlul de “Tată al națiunii”, pe care l-a deținut până la moartea sa, pe 23 iulie 2007. Bătrânul rege, care era timid, modest și blând, a trăit în ultimii ani de viață la Kabul, unde a murit la vârsta de 92 de ani, fiind înmormântat alături de soția sa la Mausoleul Maranjan Hill.

 

surse:

Andreas Englisch, Homaira, Afghanistans Exil-Königin, 2002

BBC News, Ex-queen buried in Afghanistan, 2002

DS TW
No comments

leave a comment