Zoé Victoire Talon a venit pe lume pe 5 august 1785 la Le Boullay-Thierry și a fost fiica avocatului Antoine Omer Talon. Copila a fost educată de Madame Campan, proprietara unei școli apreciate în epocă, pe care poetul Alphonse de Lamartine a numit-o “academia de diplomație feminină”.
În 1802, tânăra s-a căsătorit cu contele Baschi du Cayla, iar cuplul a avut doi copii, Ugolin și Ugoline. După căderea lui Napoleon Bonaparte, Zoé se afla la Paris și a purtat în public o cocardă albă, simbolul regalității, în cinstea restaurării monarhiei prin venirea la tron a regelui Ludovic al XVIII-lea.
Trei ani mai târziu, soții Cayla au decis să se despartă, dar procedurile de divorț au fost extrem de dificile, mai ales din cauza influenței soțului, care reușise să blocheze toate încercările femeii de a se elibera din mariajul nefericit.
În cele din urmă, litigiul a adus-o în atenția regelui Ludovic al XVIII-lea, căruia distinsa doamnă i-a cerut personal să o protejeze de bărbatul violent și lipsit de scrupule. Ajunsă la curtea regală, Madame de Cayla a fost repede îndrăgită și a devenit prietena vicontelui Sosthène de La Rochefoucauld, cu care a început o relație foarte discretă în jurul anului 1817.
Ludovic al XVIII-lea, care avea deja 60 de ani și era destul de bolnav, a îndrăgit-o și el pe frumoasa Zoé și a început să-i acorde diverse favoruri, deși se pare că nu i-a devenit amant.
În 1821, regele s-a ocupat de reconstrucția Castelului Saint-Ouen, aflat în nordul Parisului, care era aproape distrus, încredințându-i arhitectului Jacques-Marie Huvé misiunea de a-l reclădi. Primele lucrări au început pe 2 mai 1821, în prezența suveranului, vechiul castel a fost decorat și mobilat din banii personali ai lui Ludovic al XVIII-lea, fără nicio contribuție din bugetul oficial al Casei Regale, fiind finalizat la sfârșitul anului următor, când Madame de Cayla l-a „cumpărat” oficial de la arhitect. La inaugurarea superbei reședințe, regele i-a mai făcut un cadou favoritei sale: un serviciu pentru deserturi din porțelan Sèvres.
După moartea suveranului, în 1824, Zoe a început să fie interesată de agricultură, zootehnie și grădinărit și a rămas în amintirea contemporanilor datorită frumuseții ei speciale. În 1829, când a vizitat Londra, l-a întâlnit pe scriitorul Charles Greville, care a notat în jurnalul său: “Trebuie să fi fost o frumusețe în tinerețe, chipul ei este încă plin de viață, ochii sunt pătrunzători, tenul ei pare neatins de bătrânețe”.
Zoe Talon a murit pe 19 martie 1852 la castelul Saint-Ouen. În onoarea ei, un trandafir care a fost creat în acea perioadă a fost numit trandafirul „Comtesse du Cayla”.
Sursa:
Catherine Decours, La dernière favorite. Zoé du Cayla, le grand amour de Louis XVIII
