AcasăEroii României moderneVizionarul Ionel Brătianu, premierul Unirii de la 1918

Vizionarul Ionel Brătianu, premierul Unirii de la 1918

Ion I. C. Brătianu s-a născut pe 20 august 1864 la moșia Florica, în județul Argeș, fiind fiul cel mare al liderului liberal Ion C. Brătianu și al Piei Brătianu și frate al viitorilor politicieni Vintilă și Dinu Brătianu.

După ce și-a susținut bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava din București, în 1882, Brătianu face un stagiu militar de șase luni, obținând gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Artilerie și în paralel frecventează cursurile Școlii de Poduri și Șosele. În vara anului 1883 pleacă la Paris pentru completarea studiilor, urmează clasa de matematici speciale la Școala preparatorie Saint-Barbe, este auditor extern al cursurilor Școlii Politehnice și studiază apoi la Școala de Poduri și Șosele. Tânărul obține în 1889 diploma de inginer.

 

Brătianu se întoarce în țară și se căsătorește cu Maria Brătianu, cunoscută ca prințesa Maria Moruzi-Cuza, văduva lui Alexandru Al. Ioan Cuza, fiul domnitorului Cuza, cu care va avea un copil, pe viitorul istoric Gheorghe Brătianu, dar cuplul se desparte în scurt timp.

În 1907 tânărul liberal se recăsătorește cu Eliza, fosta soție a conservatorului Alexandru Marghiloman și nepoată dinspre tată a ultimului domnitor al Țării Românești, Barbu Știrbei, care era cu șase ani mai tânără decât el.

 

Cariera politică a lui Ionel Brătianu, devenit în 1909 președinte al Partidului Național Liberal pentru o perioadă de 18 ani, a însemnat asumarea de cinci ori a demnității de prim-ministru al României, fiind în funcție între 9 ianuarie 1909 – 10 ianuarie 1911, 16 ianuarie 1914 – 9 februarie 1918, 14 decembrie 1918 – 1 octombrie 1919, 17 ianuarie 1922 – 30 martie 1926 și 22 iunie 1927 – 24 noiembrie 1927.

 

Premier în momentul intrării României în Primul Război Mondial, Brătianu fost liderul țării în cele mai dificile momentele ale sale și a fost cel care a condus delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris, părăsind însă lucrările congresului în momentul în care negocierile au intrat în impas din pricina presiunilor partenerilor europeni. Includerea unor clauze privind comerţul exterior şi de tranzit, dar și referirea la faptul că „independenţa Regatului României nu a fost recunoscută decât sub anumite condiţiuni” au fost motivele pentru care premierul Brătianu a protestat, explicând că refuză categoric condiţiile şi limitările impuse doar statelor succesoare ale Austro-Ungariei, nu şi marilor puteri. De altfel, într-o scrisoare pe care i-a trimis-o generalui Henri Berthelot, liderul liberal a reprodus conținutul unui memoriu înaintat Secretariatului Conferinței de la Paris pe 27 mai în care susținea că “România nu ar putea în niciun caz admite intervenția guvernelor străine în aplicarea legilor ei interioare”.

În ultimele sale mandate ca premier, Brătianu a coordonat adoptarea reformei agrare, elaborarea Constituţiei din 1923 și realizarea complicatei reforme administrative din 1925.

 

Ionel Brătianu a murit pe 24 noiembrie 1927, în urma unei laringite infecțioase, la doar 63 de ani. În 1948, după venirea comuniștilor la putere, aproape întreaga avere a liderului liberal ce fusese moștenită de soția sa, Eliza, a fost confiscată, văduva marelui politician fiind evacuată din casă. Eliza Brătianu a murit pe 13 mai 1957, la vârsta de 87 de ani, supraviețuindu-i 30 de ani soțului ei.

 

Comentarii

Lasă un comentariu