„N-are importanță încotro călătorești, e plăcut să te întorci acasă“, a spus Buzz Aldrin de pe Apollo-11 telespectatorilor în timp ce astronauții transmiteau în direct, în noaptea de marți spre miercuri, o emisiune spațială de televiziune de la 240.000 de kilometri distanță de Pământ. „Stând aici, vedem cum Pământul devine din ce in ce mal mai mare și Luna din ce în ce mai mică“, comenta Michael Collins imaginile prezentate pe micul ecran.
Și gândindu-se la aterizarea capsulei spațiale, comandantul Columbiei, Neil Armstrong, a întrebat centrul spațial Houston cum este vremea în zona de recuperare. În cursul emisiunii, echipajul lui Apollo-11 a oferit ascultătorilor de pe Pământ o mostră din ceea ce ei au numit „muzică lunară“. Pe calea undelor s-au auzit zgomote similare sirenelor mașinilor pompierilor, apoi un sunet ca un bâzâit, urmat de zgomotul unui automobil care rulează cu viteză mare. Deși n-au oferit alte explicații, astronauții au anunțat că au înregistrat pe bandă de magnetofon sunetele respective.
În cursul acelei emisiuni. Armstrong a arătat telespectatorllor cele două casete în care se aflau prețioasele eșantioane de sol lunar adunate în cursul plimbării pe Lună: “Știm că o mulțime de savanți din numeroase țări sunt nerăbdători să vadă aceste mostre lunare și credem că v-ar interesa să vă convingeți că ele se află într-adevăr aici”. A explicat apoi că mostrele sunt închise în aceste containere în care se păstrează vidul lunar pentru a le feri de orice posibilă contaminare pe Pământ.
Pe parcursul zilei de 23 iulie, itinerariul de întoarcere spre Terra a continuat în condiții perfecte. Astronauții au avut o “zi ușoară”, cu multe ore de odihnă și somn. Viteza de deplasare a navei pe traiectorie a crescut permanent sub influența atracției terestre, urmând să se ridice la intrarea în atmosferă la 38.624 km pe oră.
La Centrul spațial de la Houston s-a precizat între timp că starea sănătății astronauților este atât de bună încât, spre deosebire de echipajele navelor precedente din seria Apollo, n-au luat niciun fel de medicamente din momentul lansării.
La bordul portavionului Hornet, însărcinat cu recuperarea membrilor echipajului lui „Apollo-11″ după amerizare, se anunțaseră condiții meteorologice excelente. Marina americană a precizat că, în momentul recuperării, vizibilitatea va fi posibilă până la 18 kilometri, viteza vântului va fi de 20—30 de kilometri pe oră, iar valurile oceanului nu vor fi mai mari de 1,5 metri. Temperatura aerului nu va depăși 28 de grade Celsius, iar cerul va fi senin. Furtuna tropicală semnalată recent în Pacific își diminuase intensitatea.
Marina americană a specificat că nu prevede niciun pericol atmosferic în momentul amerizării. “Când vor pătrunde în straturile atmosferei, astronauții vor putea vedea un număr neobișnuit de mare de lumini, de-a lungul coastei vestice a Statelor Unite. Toți locuitorii, răspunzând apelulului unor stații de radio din Seattle, San Francisco, Portland și Vancouver (Canada), vor ilumina feeric locuințele, birourile, magazinele și toate străzile. Dar în clipa în care Armstrong, Aldrin și Collins vor ajunge în apele Pacificului, în locul unei primiri triumfale ei vor fi tratați ca și cum ar fi purtătorii unor boli teribile. De aceea, vor fi imediat izolați în cea mai severă carantină pentru a se evita orice eventualitate de contaminare a Pământului cu posibile bacterii aduse de pe Lună”, scria presa din Statele Unite.
“La bordul portavionului Hornet, unde vor fi aduși de un elicopter la puțin timp după recuperarea capsulei spațiale, prevăzută pentru ora 18:51 (ora Bucureștiului), cuceritorii Lunii vor fi întâmpinați de președintele Statelor Unite, Richard Nixon”, notau ziarele de la București.
„Omenirea a asistat la sosirea pe Lună a astronauților Armstrong și Aldrin cu emoție, mândrie și cu un sens al solidarității umane ce poate fi inspirat numai de marile realizări ale omului“, a spus atunci secretarul general al ONU, U Thant, într-o declarație difuzată la sediul Națiunilor Unite: „Țările lumii, a adăugat el, sunt convinse că Luna nu poate să aparțină niciunei națiuni și ea trebuie să fie provincia întregii umanități. Cuvintele înscrise pe placa care se găsește în prezent pe suprafața Lunii pentru a marca această realizare extraordinară afirmă aceasta de o manieră emoționantă: “Am venit în pace, în numele întregii umanități”, a încheiat U Thant.
EXPLORATORII DE PE APOLLO-11 S-AU REÎNTORS PE PĂMÂNT
Zborul lui Apollo-11 s-a încheiat după 195 de ore, 20 de minute și 45 de secunde. Nava spațială și-a încheiat temerarul său zbor interplanetar printr-o amerizare în apele Oceanului Pacific la 1.510 km sud est de Hawai și 370 km sud de Insulele Johnson. În cursul nopții de miercuri, 24 iulie, zona de amerizare a fost deplasată cu aproximativ 420 km spre nord față de cea prevăzută inițial, deoarece buletinul meteorologic anunța o furtună puternică, iar în zona centrală de recuperare au fost dispuse echipaje și logistică pentru întâmpinarea astronuților.
Acolo se aflau portavionul Hornet, zeci de vedete rapide, elicoptere, avioane, submarine și numeroase echipe de salvare. La bordul portavionului de pe care au fost conduse operațiunile de recuperare se aflau președintele S.U.A., Richard Nixon, secretarul de stat William Rogers, directori ai NASA, ai Centrului spațial din Houston.
La ora 18:50 (ora Bucureștiului), nava spațială i-a readus pe Pământ pe primii oameni care au aselenizat și au pășit pe Lună. Cu puțin înainte ca nava să pătrundă în straturile superioare ale atmosferei, astronauții au procedat, la ora 18:22, la separarea modulului de serviciu de modulul de comandă. Modulul de serviciu, pe care se aflau propulsorul principal și rezervoarele de carburanți, a pătruns în atmosferă pe o traiectorie proprie și s-a dezintegrat, iar modulul de comandă i-a depus pe astronauți pe suprafața Oceanului Pacific.
La ora 18:36 cabina spațială propriu-zisă s-a înscris la 122 km înălțime, într-un punct situat deasupra Australiei, în “coridorul de coborâre” pe Pământ, luând contact cu atmosfera.
Din cauza vitezei fantastice a cabinei, de aproape 11 km pe secundă, coridorul, care reprezentaa unica rută de coborâre era greu accesibil, deși avea o lățime de 64 km, atracția gravitatională a Pămîntului imprimând navei viteza care a transformând-o în bolid în momentul în care a atacat unghiul de intrare în atmosferă. Michael Collins a orientat nava în așa fel încât baza plată a conului, scutul termic primar, alcătuit din materiale fuzibile, rezistente la frecare și topire, a lovit primele pături stratosferice, în timp ce cabina s-a încălzite la exterior în urma frecării cu aerul până la o temperatură de 2.760 grade Celsius. Protejați de scutul termic primar și de straturile izolante și termoabsorbante de pe pereții modului de comandă, astronauții nu au resimțit însă această căldură uriașă, tempertura rămânând constantă în cabină.
La or 18:36, la intrarea în straturile superioare ale atmosferei, comunicațiile radio dintre navă și stațiile de urmărire s-au întrerupt timp de 3 minute din pricina ionizării straturilor de aer în contact imediat cu cabina. La ora 18:39 legăturile radio au fost restabilite, iar la ora 18:45, la o altitudine de 7,3 km deasupra oceanului, resturile scutului termic au fost expulzate și prima dintre parașutele sistemului de frânare s-a deschis automat. După câteva secunde s-au deschis alte două parașute mici, declanșate din partea superioară a navei, pentru a-i conferi stabilitate.
Când nava se afla la 3.000 metri înălțime deasupra Pacificului, un mecanism automat a deschis parașutele principale — trei umbrele uriașe — care au basculat capsula spațială, conică, cu vârful în direcția de coborâre. În același timp, acestea au micșorat viteza de cădere, reducând-o la numai 35 km pe oră în momentul venirii în contact cu apele Pacificului. Această ultimă fază a coborârii a fost urmărită vizual de la bordul portavionului Hornet și din avioanele de recuperare și elicopterele care se aflau deasupra zonei în care urma să amerizeze cabina spațială. Imediat după contactul cu suprafața oceanului, nava a fost reperată și au intervenit echipele speciale de recuperare.
Din „trenul aerian“ înalt 109 metri și greu de 3.100 de tone care, pe 16 iulie părăsise portul lunar de la Cape Kennedy îndreptându-se spre Lună, pe valurile oceanului se mai legănau doar cabina de comandă, un trunchi de con înalt de 3,3 metri și greu de numai aproape 6 tone. Elicopterului C-66 i-a revenit onoarea de a-i recupera pe astronauți, moment marcat prin adăugarea la numărul său de serie a cifrei 3. Echipat special pentru transportul celor trei astronauți, elicopterul a coborât deasupra capsulei susținută de flotoare un container în care se aflau patru costume de protecție. Primul a fost îmbrăcat de un scafandru autonom care a deschis, apoi, ușa cabinei și i-a înmânat lui Armstrong celelalte trei costume. Îmbrăcați astfel și purtând pe față măști de gaze, Armstrong, Aldrin și Collins au fost ridicați la bordul elicopterului care i-a transportat pe puntea portavionului Hornet. Cu același elicopter au fost aduse și prețioasele eșantioane de sol lunar aflate în containere ermetice.
În timp ce astronauții au fost transportați din elicopter într-un laborator mobil de izolare, mostrele de sol lunar au fost imediat expediate la laboratorul special din Houston.
La primirea festivă care li s-a făcut astronauților pe portavionul USS Hornet, președintele Nixon a spus: „Ați oferit omenirii o săptămână impresionantă, măreață“ și le-a transmis din partea soțiilor lor toată dragostea, adăugând: „Am primit permisiunea din partea soțiilor dumneavoastră să vă dezvălui un mic secret… am convenit împreună să vă invităm la un dejun“.
După încheierea festivităților, portavionul Hornet a ridicat ancora și a pornit spre Honolulu, de unde laboratorul mobil a fost transportat cu un avion militar la laboratorul special din Houston. Măsurile severe, numite “bariere biologice”, luate de oficialitățile NASA în scopul prevenirii răspândirii în atmosferă a eventualelor microorganisme selenare au eliminat orice strângeri de mână sau îmbrățișări cu care fuseseră întâmpinate celelalte echipaje spațiale.
Astronauții se aflau deja în carantină, Armstrong și Aldrin trecând din modulul lunar în cabina Columbia numai după ce își curățaseră cu aspiratorul costumele spațiale și închiseseră ermetic în saci de plastic mănușile și cutiile conținând probele de sol lunar.
Interiorul cabinei de comandă a fost dezinfectat, iar aerul a fost purificat și împrospătat în permanență printr-un sistem complex de filtrare.
Cei trei au locuit în apartamentul rezervat în clădirea laboratorului special Houston până pe 10 august, alături de 15 medici, cercetători, tehnicieni, un fotograf și un bucătar, fiind supuși celei mai severe carantine făcute vreodată până atunci. Primirea oficială a astronauților s-a făcut abia pe 13 august, când la New York, Chicago, Los Angeles și în alte orașe mari din Statele Unite s-au organizat o serie de festivități pentru a sărbători primii pași ai omului pe Lună.
Surse:
Nasa.gov
Nixon Presidential Library and Museum
Richard Nixon Foundation
