HomeVizionariiScriitoriIonel Teodoreanu, povestea vieții de la “Ulița copilăriei” la “La Medeleni”

Ionel Teodoreanu, povestea vieții de la “Ulița copilăriei” la “La Medeleni”

Ionel Teodoreanu
DS TW

Ionel Teodoreanu s-a născut pe 6 ianuarie 1897 la Iași, fiind cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și al Sofiei Musicescu Teodoreanu, care era profesoară de pian la Conservator. Familia viitorului scriitor era foarte bine situată, bunicul patern, Alexandru, fiind fost magistrat (Alecu și Elencu, bunica paternă, sunt personajele volumului “În casa bunicilor”), iar bunicul matern, Gavril Musicescu, a fost directorul Conservatorului din Iași și conducătorul corului Mitropoliei, căsătorit cu Ștefania Musicescu. Băiatul a avut doi frați, viitorul scriitor Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) și Laurențiu Teodoreanu (Puiu), care a murit pe front în 1918.

Autorul trilogiei “La Medeleni” a urmat timp de doi ani școala primară germană „Pitar-Moș” din București, apoi familia a revenit la Iași, iar el a fost înscris între 1908 și 1912 la Liceul Internat și după aceea la Liceul Național, finalizându-și studiile medii în 1916.

Spre sfârșitul anului 1918, în perioada refugiului guvernului și administrației la Iași în timpul Primului Război Mondial, Ionel Teodoreanu a întâlnit-o pe viitoarea sa soție, Maria Ștefana Lupașcu, căreia i se spunea Lily. Cuplul s-a cunoscut prin intermediul Cellei și al Henrietei, fiicele scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, cu care Lily era verișoară. Tânăra era născută în octombrie 1897 la Saint-Maurice, în Franța, dar fusese crescută și educată de familia Delavrancea după despărțirea părinților ei, diplomatul Ștefan Lupașcu și franțuzoaica Marie Mazurier. Barbu Ștefănescu Delavrancea, refugiat la Iași în perioada războiului, le-a introdus pe fiicele sale în mediul intelectual și artistic al orașului și astfel Cella s-a apropiat de Sofia Teodoreanu, mama scriitorului, împărtășind pasiunea comună pentru muzică. Viitorul scriitor s-a împrietenit cu Lily, care a devenit ea însăși scriitoare și a fost cunoscută sub numele Ștefana Velisar Teodoreanu.

Ștefana Velisar Teodoreanu

Ionel Teodoreanu s-a înscris la Facultea de Drept de la Universitatea din Iași, a promovat toate examenele în doi ani, în 1920 a devenit licențiat în drept și în același an s-a căsătorit cu Lily. Ceremonia a fost foarte restrânsă, din pricina doliului familiei după decesul prematur al lui Puiu, fratele mai mic al scriitorului. Un an mai târziu, pe 3 februarie 1921, s-au născut cei doi băieți gemeni ai cuplului, Ștefan și Osvald-Cezar, alintați în familie Afane și Gogo.

Ionel Teodoreanu
Ionel și Ștefana Velisar Teodoreanu
Ionel Teodoreanu, Ștefana Velisar și cei doi copii ai familiei

Ionel Teodoreanu a debutat în revista “Însemnări literare” în 1919 cu poemele în proză „Jucării pentru Lily” și în 1923 a publicat volumul de nuvele „Ulița copilăriei”, Demostene Botez fiind cel care i l-a prezentat criticului Garabet Ibrăileanu. Cel din urmă, intuindu-i de timpuriu valoarea, i-a devenit susținător și l-a integrat în colectivul revistei Viața Românească. Începând cu anul 1924, a început să lucreze la trilogia „La Medeleni”, publicând succesiv în revista Viața românească, până în anul 1928, fragmente generoase din cele trei volume ale romanului.

Deși George Călinescu i-a ironizat stilul numindu-l “Metaforel”, la doar 30 de ani Ionel Teodoreanu era un nume cunoscut al generației interbelice, iar cărțile lui aveau un succes extraordinar mai ales la publicul tânăr.

Scriitorul nu a renunțat la cariera în avocatură, rămânând în continuare membru al baroului, dar până în 1947 a publicat aproape în fiecare an câte o carte. Romanele „Fata din Zlataust” si „Golia”, ambele în câte două volume, apărute între 1930 – 1933, sunt astăzi mai puțin cunoscute, dar un mare succes îl au cărțile„Lorelei”, publicată în 1935, „Arca lui Noe”, tipărită în 1936, “Turnul Milenei” din 1928 și “Bal mascat” din 1929.

La sfârșitul anilor ’30, redacția revistei “Viața românească” s-a mutat la București, scriitorul a fost afectat de moarte bunului său prieten și susținător Garabet Ibrăileanu, în 1936, apoi de dispariția tatălui lui, Osvald Teodoreanu în 1937, astfel că a  luat decizia de a veni împreună cu familia în capitală în 1938.

Și-a continuat activitatea de avocat înscriindu-se în barou, dar și pe cea literară, publicând volumele „În casa bunicilor”, în 1938, “Prăvale Baba”, în 1940, „Masa umbrelor”, în 1941, “Hai-Diridam”, în 1945 și „Întoarcerea în timp”, în 1946. Familia Teodoreanu s-a stabilit într-o casă frumoasă de pe Strada Polonă, dar după venirea comuniștilor la putere a fost evacuată și a fost nevoită să se mute într-o locuință insalubră din zona Hala Traian.

În dimineața zilei de 3 februarie, în timpul marelui viscol din 1954, scriitorul și-a anunțat soția că trebuie să meargă la tribunal, unde avea de susținut un proces, dar imediat ce a ieșit pe stradă a realizat că circulația în oraș este blocată din cauza nămeților și a decis să se întoarcă acasă, nu înainte de a intra în magazinul alimentar de la colțul Străzii Căuzași să cumpere ceva de mâncare. După câteva minute Ionel Teodoreanu s-a prăbușit pe podea și în scurt timp i-a fost declarat decesul. Motivul morții lui subite a rămas necunoscut, pentru că în acele condiții meteorologice trupul scriitorului nu a mai fost transportat la spital pentru a i se face autopsie, dar cel mai probabil a fost vorba despre un infarct.

Poetul Vlaicu Bârna a rememorat ziua înmormântării lui Ionel Teodoreanu în volumul său, “Între Capșa și Corso”, publicat în anul 2005 de Editura Albatros: “Mi s-a telefonat că eram delegat să depun din partea Uniunii Scriitorilor o coroană de flori la catafalcul dispărutului. Am intrat într-o o casă veche, afumată, dărăpănată, unde nu mă invitase niciodată, iar acum înțelegeam de ce. În mohorâtul interior am găsit-o pe Ștefana Velisar între cei doi fii, străjuind împietrită, mută, trupul inert al celui care fusese soțul ei. Pe figura ei, nicio lacrimă. Sărăcia își arăta din plin fața în acea odaie unde pe jos era întinsă făptura fără viață a scriitorului, în costumul sport pe care i-l cunoșteam (o haină pepită cu pantalon gri). Ceea ce m-a frapat îndeosebi era încălțămintea, veche și ea, dar talpa de crep înnegrită de uzură își avea vârfurile și călcâiele albe gălbui strălucitoare, că fuseseră pesemne refăcute prin vulcanizare. Coșciugul nu fusese adus, dar preotul începuse slujba”.

Sicriul scriitorului a fost transportat la Cimitirul Bellu legat cu sfori pe o sanie împrumutată din vecini, după cum a povestit criticul literar Geo Șerban, pentru că nu erau bani pentru a închiria o mașina de la serviciul de pompe funebre. Soția sa, Ștefana Velisar Teodorescu, i-a supraviețuit 41 de ani. Delicata scriitoare a încetat din viață pe 30 mai 1995, la vârsta de 97 de ani, și a fost înhumată alături de soțul ei și de fratele acestuia, Păstorel Teodoreanu, decedat în 1964, în cavoul familiei Delavrancea de la Cimitirul Bellu.

Ionel Teodoreanu
DS TW
Latest comments
  • Mă întreb: cine s-a instalat in casă, după evacuarea scriitorului?

    • probabil un activist al vremii…. trist….

  • O carte pe care am citit-o, am avut-o, dar s-a ratacit si care mi-a placut mult, dar care e rar amintita, a fost Tudor Ceaur Alcaz, un roman care cred ca e putin autobiografic. Tatal meu, avocat si el, l-a cunoscut. Imi povestea ce impresionata era o doctorita radiolog, cand in randul avocatilor dusi la radioscopie (in perioada aia se lupta cu TBC si se faceau radioscopii periodice) deci cand in randul pacientilor era si celebrul romancier. Tot tatal meu imi povestea ca dupa instaurarea noului regim, i s-a solicitat insistent sa scrie si alte carti in stilul realismului socialist. Nu a refuzat abrupt, dar a motivat ca nu mai este in stare sa scrie din motive de sanatate. Probabil ca asta e si unul din motivele pentru care a fost dat afara din casa, in timp ce Sadoveanu era onorat cu cele mai inalte functii si locuia in cele mai somptuoase case.

  • Nenea Afane si nenea Gogo veneau la bunicul meu acasa si desi eram mic pe atunci imi aduc aminte vag de ei….
    Dumnezeu sa ii odihneasca…

    • NU MAI SUNT NICI GEMENII TEODOREANU?

leave a comment